Relații

Așa cum vedem din Decalog că toate poruncile au în vedere relația noastră cu Dumnezeu și cu aproapele.

Tot ceea ce putem face în singurătate e exercițiu. Nu mă refer la rugăciune, care e de fapt dialogul nostru cu Dumnezeu. Ci la nevoințe, la înfrânări. Să nu bei, să ții post – de exemplu. Dar: să nu judeci, să nu înjuri – vorbim deja de relație. Pe cine judeci, pe cine înjuri, pe cine invidiezi?
Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbea de cele trei întrupări ale Cuvântului: în creație, în Scriptură, în trup – Iisus Hristos; dar și de trei dimensiuni liturgice (să nu uităm că liturghie înseamnă împreună-slujire, deci vorbim din nou de relații) și anume: care are loc în sufletul omului, cea săvârșită în biserică și liturghia cosmică care sfințește întregul cosmos. Pentru că Sfântul Maxim ne spune că orice există în lume poartă chipul treimii.

Celor trei întrupări și celor trei dimensiuni liturgice le corespund cele trei tipuri de relații pentru care vom fi judecați. Din păcate, cei mai mulți dintre noi neglijăm total liturghia cosmică sau ceea ce Maxim numește întruparea prin creație.

Știm că vom fi judecați după relațiile cu Dumnezeu și semenii, dar uităm de creație. Uităm că suntem responsabili pentru întreaga creație, uităm că noi am târât creația în moarte. Noi suntem responsabili de viața și moartea ei. Uităm cuvintele Scripturii: „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde, pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci știm că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum." (Romani 8; 20-22). Nu vedem că psalmistul spune: „Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El." (Psalmul 146/147, v.9), tot așa cum nu am citit cu atenție Psalmul 35 (36): „oameni și dobitoace vei mântui, Doamne!". Și știm foarte bine că termenul de făptură are în vedere tot ce s-a creat, ce a fost făcut de Dumnezeu.

Dar care este grija noastră față de creație? Aruncatul gunoiului în pădure? Înfometarea animalelor din gospodăriile noastre? Otrăvirea câinilor vagabonzi? Pescuitul de relaxare? Arderea stufului și odată cu el a habitatului păsărilor? Distrugerea pădurilor pentru îmbogățire? Vânarea a zeci de animale din plăcere? Până și cele mai crude animale vânează doar când le e foame, doar omul nu se oprește.

Să nu uităm de această relație cu toată creația, căci cu siguranță și pentru ea vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu.