Cartierul mărginit de străzile Maria Cebotari și Șciusev, Kogălniceanu și Sfatul Țării ascunde o uimitoare oază a naturii, o surpriză pe care nici nu o poți bănui. Reptile și păsări, arbori seculari și monumente de arhitectură – toate într-o palmă de Chișinău ce s-a păstrat neatinsă de la sfârșitul secolului XIX și poartă numele de Vivariu.

Istoria unei oaze

Această mică grădină zoologică și botanică se găsește în spatele Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Însă n-a fost întotdeauna așa. Acum 150 de ani, pe acest teritoriu se afla un orfelinat pentru copii și o grădină destinată acestora. Abia în 1903-1905 a fost înălțată clădirea muzeului. „Realizată în stil mauritan, blocul muzeului este absolut extraordinar, unic pentru întreaga Europă! Astfel de clădiri se mai găsesc doar în Andaluzia”, exclamă directorul Mihail Ursu. Peste jumătate de secol, s-a încercat crearea celui dintâi vivariu. „Prin 1960, s-au adus primele animale: lupi, păsări, căprioare. Însă era foarte complicat pe atunci să întreții aceste animale în centrul capitalei, ideea n-a avut sorți de izbândă”, povestește bărbatul.

În 2000, după ce-a fost închisă decenii la rând, grădina și-a deschis iar porțile pentru vizitatori. Iar după numai opt ani, colțișorul viu al capitalei a fost populat cu un număr uluitor de vietăți. „Am apelat la colecționarul privat Eugen Cârciumaru, directorul Teatrului „Alexei Mateevici” și președintele Fundației pentru Ocrotirea păsărilor. Eugen Cârciumaru avea zeci de animale și păsări, pe care le îngrijea individual. Le ținea acasă, îi erau pline șoproanele cu vietăți!”, râde Mihail Ursu.

Se târăsc, deci sunt flămânzi!

Astăzi, șase crocodili, patru pitoni și peste 80 de specii de păsări fac parte din patrimoniul Vivariului. Multe dintre ele reprezintă specii incluse în Cartea Roșie a Moldovei și a lumii, cum ar fi vulturul de stepă sau păunul alb. Repartizate în voliere de diferite dimensiuni, animalele au condiții optime de viață. „Avem foarte mulți pui, ceea ce denotă că vietățile sunt bine îngrijite. Iarna, cele exotice sunt ținute la cald. Patru ani în urmă, când i-am adus, crocodilii aveau lungimea a două palme, astăzi depășesc un metru”, își amintește directorul. Pitonii, galbeni sau pestriți, dorm majoritatea timpului și necesită să fie hrăniți doar o dată pe lună. Dacă îi prindeți târându-se prin voliere, să știți că sunt flămânzi!

Lebede negre și monumente unice

Vizitatorii pot vedea aici multe animale: struți emu, 16 specii de fazani, papagali cu pinteni sau moț, precum și lebede negre din Lisabona. „Lebedele se consideră a fi cele mai fidele vietăți, își găsesc o singură pereche pentru toată viața”, povestește Mihail Ursu.
Grădina din spatele muzeului nu adăpostește doar animale, ci își propune să prezinte la scară redusă flora spontană a ţinutului. Astfel, zeci de specii de arbori și plante, acvatice și terestre, unele datând din 1856 se cultivă pe teritoriul Vivariului. Tot aici, s-a păstrat o fântână arteziană din 1889 și un foișor de lemn, unicul monument de arhitectură de acest fel.

Vivariul – un centru de educație ecologică

Anual, grădina numără peste șase mii de vizitatori, cei mai mulți înregistrându-se, desigur, în partea caldă a anului. „În comparație cu Muzeul de Etnografie, ce are peste 80 de mii de vizitatori pe an, aici vin mult mai puțini. Probabil, pentru că nu știu. Noi, însă, existăm pentru vizitatori mari și mici. Vivariul reprezintă un centru de educație ecologică nemaipomenit!”, conchide directorul Mihail Ursu.
Vivariul poate fi vizitat de marți până duminică, între orele 11:00-18:00.

Victoria Colesnic