După o scurtă călătorie cu troleibuzul, am ajuns în piața din centrul cultural al orașului. Aici am avut plăcerea să regăsesc clădirea Palatului Național Român, iar, în apropiere, strada Mihai Eminescu.
M-am simțit acasă și atunci când am văzut lupta de inscripții pe pereți – „Kiivsika”, care o acoperea, modest, pe omniprezenta „Velikaia Rusi” și drapelul ei sau tancul rusesc, înconjurat de coroane de flori și urcat pe piedestal, de lângă gară. Și panourile publicitare împotriva integrării europene, dar și clădirile de o arhitectură extraordinară, lăsate în paragină, chiar dacă se află pe cea mai mare stradă pietonală, m-au făcut să mă simt ca acasă.
Da, locuitorii au o stradă pietonală. E pavată, sunt instalate bănci, copaci tineri și flori, iar sub un cort, în culorile genții din rafie, cântă cinci instrumentiști iscusiți pentru nuntașii dichisiți, care se îmbulzesc să pozeze pe fundalul clădirilor frumos renovate.
Deși e un oraș frumos, am aflat de la localnici că se confruntă cu mai multe probleme decât cunoscuta divizare a populației în tabere politice și etnice. „Cât de ridicol ar suna, noi ținem la pietrele orașului. Politicienii folosesc pavajul vechi de sute de ani de pe străzi pentru a-și decora curțile și-l înlocuiesc cu pietre obișnuite”, îmi zicea un activist. O altă problemă de care am aflat și despre care presa locală nu scrie, din cauza lipsei explicațiilor, este că librăriile încep să dispară. Librarii și proprietarii lor ajung să fie acuzați de neplată, de escrocherii, de lipsă de acte etc., iar locațiile sunt transformate în simple magazine sau birouri.
Totuși, localnicii sunt dispuși să vorbească despre problemele lor, în special despre vectorul european al țării. După mai multe discuții, am ajuns la concluzia că majoritatea populației, în special cei cu vârstele cuprinse între 18 și 50 de ani, abia așteaptă să fie parte din Uniunea Europeană. Asta, deși sunt conștienți că acest pas nu le va aduce fericire din primele zile.
Este vorba de Cernăuți, un oraș cu pietre furate, cu mai puține librării, pe zi ce trece, cu clădiri de o arhitectură impresionantă, cu o istorie bogată, cu drapelul Rusiei mâzgălit pe fiecare stâlp, cu oameni deschiși, cu sistemul turistic destul de bine dezvoltat, cu un spirit național de toată frumusețea. Nu știu dacă sloganul orașului – „Ţinutul în care merită să trăieşti” – este cel mai adecvat, dar, cu siguranță, este un loc care te umple de romantism.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
