Mi-o scos fierea, mă doare ficatul, capul – toate celea -, dar nu pot să ajung la policlinică. Vă rog, dacă puteţi, faceţi ceva să nu suferim noi.

Elena Calugheri (foto) din satul Bieşti nu mai are nicio speranţă în medici. Ea doar vorbeşte şi plânge, plânge şi aşteaptă moartea. Consăteanul ei Pavel Negară se târâie doi kilometri în cârje pentru o injecţie. Daria Cupcea din acelaşi sat ne mărturiseşte că n-a fost niciodată la policlinica nouă, pentru că nu mai poate merge… Satul Bieşti a rămas faţă în faţă cu moartea de câteva luni, de când Oficiul medicilor de familie a fost transferat în satul vecin, Chiperceni. Conducătorii raionului dau vina pe primarul satului, iar acesta spune că neglijenţa şefilor de la Orhei depăşeşte orice limită…

Prima policlinică din Bieşti a fost deschisă în 1940 în casa perceptorului fiscal Toderiţă, care s-a refugiat în România după ce armata sovietică a ocupat Basarabia. În 1980, colhozul din localitate a construit o clădire cu două etaje, în care activa poşta, lăptăria şi policlinica, dotată cu săli de ambulatoriu. În 2000, intrând în datorii uriaşe, gospodăria agricolă din Bieşti şi-a scos averea la vânzare, clădirea respectivă fiind cumpărată de Gheorghe Secară. Acesta a acceptat să ofere spaţiu pentru poştă şi policlinică cu singura condiţie – de a fi scutit de impozitele pe imobil. Astfel, Oficiul Medicilor de Familie (OMF) din Bieşti a activat aici încă şapte ani.

Alungaţi pentru nişte oi

Problemele în jurul imobilului, îşi aminteşte primarul de Bieşti Ion Vlas, au apărut mai devreme – după ce policlinica a primit calculatoare şi avea nevoie de un paznic. Asistenta medicală Vera Moloşnic spune că a propus atunci întregului sat această funcţie, dar toţi au refuzat, ca, până la urmă, să-l angajeze pe soţul ei, preotul Gheorghe Moloşnic. „I-am propus şi lui Secară, dar el zicea că n-o să-şi păzească propria casă. N-aveam altă ieşire şi l-am angajat pe părintele şi încă pe un om”, spune femeia. Satul vorbeşte că preotul nu venea la lucru, ci doar primea salariul, iar primarul precizează că, în genere, aici nu lucra niciun paznic. La rândul lor, părintele şi preoteasa infirmă spusele sătenilor. Oricum, imediat după aceasta, Secară s-a răzgândit şi deja se voia paznic. Consiliul raional Orhei (CRO) i-a propus 100 mii de lei pentru acest imobil, dar Secară cerea în schimb un apartament cu trei odăi în Chişinău, ne spune Svetlana Tomulescu, şefa Centrului de Sănătate (CS) Chiperceni, căruia i se subordonează OMF Bieşti. Tot satul ştie că, în cele din urmă, Secară s-a sfădit cu preotul de la nişte oi şi aici s-a sfârşit totul. „Secară nu avea să facă gălăgie, dacă l-ar fi angajat ca paznic… Era decembrie 2007, când s-au luat la harţă şi el i-a alungat”, precizează ex-primarul satului Nicolae Voinov. Noi n-am reuşit să facem legătura cu Secară, iar soţia sa a refuzat să ne răspundă la întrebări.

Nicolae Voinov: "Se vede că ministerul a luat informaţia de la Guţan"

La rugămintea primarului, directorul Liceului din Bieşti, Vladimir Vlas, a oferit OMF o sală de clasă din blocul nr. 2 al instituţiei pe termen de o lună. „Dar o lună s-a transformat în patru ani”, afirmă directorul. „Nu mai vroiau să plece, deşi bolnavii de tuberculoză puteau contamina elevii, deşi OMF n-a avut acordul medicinii preventive, căci în blocul acela nu era nici apă, nici canalizare. M-am mirat că Valentina Guţan, şefa Centrului medicilor de familie (CMF) din Orhei, nu se arăta deranjată”, menţionează primarul. Deşi şcoala îşi avea paznicii săi, cei ai OMF continuau să-şi ridice salariile. „Nu ne-au plătit nici pentru lumină, nici pentru căldură, nici pentru apa pe care o luau cu căldările din blocul principal. Paznicii lor veneau doar să facă focul şi, rareori, să stea la sfat cu ai noştri. În septembrie 2011, i-am convins să plece”, spune directorul.

„Purtându-ne hoinari, ei spală bani”

Rămas din nou pe drumuri, OMF Bieşti s-a mutat la CS din Chiperceni. De atunci, bătrânii satului s-au lăsat pradă morţii, chiar dacă doamnele Guţan şi Tomulescu ne asigură că „nu-i nicio problemă, căci satele sunt vecine”. Pentru unii pacienţi este imposibil să parcurgă doi km. pe jos sau să plătească din sărăcia lor pentru transportul de ocazie. „Numai eu ştiu cum ajung acolo. Plătesc şi iau câte o maşină, dar nu-mi ajunge – am o pensie de 1200 lei. N-am nici un ajutor, nimeni nu se gândeşte la mine. Of Doamne, nu mai pot sta în picioare…”, plânge deznădăjduită Elena Calugher, internată astăzi în spitalul din Orhei.

De fapt, CRO a încercat să vină în ajutorul bieştenilor. Li s-a propus să cumpere un imobil în sat, care a fost ales de o comisie specială din raion. Pentru procurarea clădirii, CRO a alocat 150 de mii de lei, iar Primăria Bieşti – 48 de mii. Şi atât… Totul s-a lăsat baltă. Guţan îl acuză pe primarul Vlas că nu transmite imobilul la balanţa CRO, iar edilul lămureşte că şovăie din cauza indiferenţei şefei CFM: „Nu văd nicio dorinţă din partea dnei Guţan de a soluţiona problema. Ba acceptă clădirea, ba nu, dar în acest timp suferă oamenii”, afirmă primarul. Sătenii întrevăd o şmecherie la mijloc, mai ales după ce Ministerul Sănătăţii le-a răspuns precum că reparaţia clădirii ar costa 800 mii lei. Ei cred că cineva invocă această sumă cu scopul de a se îmbogăţi din banii statului. Rugată să ne dea explicaţii, Guţan ne-a spus că suma corespunde unui deviz de cheltuieli efectuat de Direcţia construcţii a CRO. În replică, şeful acestei direcţii, Gheorghe Ştirbu, ne garantează că n-a făcut un asemenea deviz: „Cineva v-a dezinformat. Am avut doar o solicitare verbală, dar am înţeles că nimic nu-i clar şi n-am făcut nici un deviz de cheltuieli”. Şi vicepreşedintele de Orhei, Andrei Globa, care a făcut parte din comisia ce a lucrat la Bieşti, se arată revoltat: „Nici un fel de 800 mii! De unde a luat dna Guţan aşa ceva? E imposibil”. Ex-primarul Voinov are însă o explicaţie: „Cu aşa bani, poţi face două case. Purtându-ne hoinari, ei spală bani. Se vede că ministerul a luat informaţia de la Guţan”. Când am revenit la dna Guţan cu aceeaşi întrebare, ea a căzut pe gânduri: „V-au spus că nu este devizul, dar mie mi-au spus că este. Dar dacă nu este, nu este”…

Sute de mii – pentru prostiri, săpun şi sodă…

Şi cheltuielile suportate de OMF Bieşti trezesc unele dubii. De fapt, în afară de asistentele medicale, aici lucrează pe jumătate de salariu un medic, Maria Teterea. Ea primeşte pacienţii doar în două zile ale săptămânii. O notă informativă semnată de Guţan arată că, în 2010, medicul a primit 6.914 vizite, de unde rezultă că ea deservea câte 50 de persoane pe zi. Chiar şi Maria Teterea neagă aceste cifre, spunându-ne că, de regulă, primeşte câte 25 de vizite pe zi, iar în lipsa ei, pacienţii sunt consultaţi de Svetlana Tomulescu. Conform aceluiaşi act, cheltuielile de bază ale OMF pentru anii 2007-2010 reprezintă 785.665, iar „alte cheltuieli” – 757.323 lei, adică circa 50% din cheltuielile totale. Guţan susţine că în „alte cheltuieli” înseamnă atunci când se mai cumpără câte o prostire, un săpun sau sodă”. Aflând cele spuse de Guţan, chiar şi preşedintele de Orhei, Ion Stefârţă, a rămas uimit şi ne-a promis că va lua măsurile de rigoare: „E imposibil să se cheltuiască atâţia bani pentru prostiri şi săpun!”. Printre angajaţi figurează şi astăzi doi paznici. Este vorba de părintele Gheorghe şi încă un bărbat, care ar păzi utilajul oficiului, lăsat în şcoala din Bieşti. Pe de o parte, Tomulescu ne spune că ei muncesc cu o leafă de 1000 lei, iar pe de altă parte, directorul liceului ne asigură că ei nu vin la lucru, căci şcoala are alţi paznici. Preotul Gheorghe este de altă părere: „Am două sate mici. Reuşesc şi morţii să-i îngrop, şi paznic să lucrez”.

Reparaţia acestei clădiri costă 800 mii lei, spune Valentina Guţan, şefa CMF din Orhei

„Cei care nu se pot deplasa mor acasă”

Primarul Vlas şi consătenii săi spun că s-au adresat după sprijin şi preşedintelui Ştefârţă, şi vicepreşedintelui Serghei Muravschi, dar n-au fost auziţi. Solicitaţi de noi, primul a confirmat că a aflat de la Guţan că este nevoie de 800 mii de lei pentru reparaţia clădirii din Băieşti, iar cel de-al doilea propune construcţia unei alte clădiri pentru OMF în centrul Bieştilor. „Ministrul Sănătăţii mi-a spus că există un proiect de finanţare a construcţiilor pentru oficiile medicilor de familie”, mai spune Muravschi. Solicitat de TIMPUL, viceministrul Sănătăţii Viorel Soltan ne-a informat că acest proiect, finanţat de Banca Mondială, prevede reabilitarea centrelor de sănătate, dar nu a oficiilor medicilor de familie. Astfel, problema bieştenilor pare să rămână nerezolvată… Ex-primarul Voinov, care la fel nu poate parcurge o asemenea distanţă, având aparat la inimă, adaugă trist: „Cei care nu se pot deplasa mor acasă”.

Potrivit Ministerului Sănătăţii, în proiectul de reconstrucţie şi reparaţie a Centrelor de Sănătate, finanţat de Banca Mondială, sunt incluse 70 de centre. Pentru reabilitarea ultimelor 35 de centre au fost alocate nouă milioane USD.