Este ora 19.30 și a doua seară de când mii de oamenii s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale ca să-și manifeste supărarea pe actuala conducere, ca să-și exprime speranțele spre un viitor frumos pentru copii, tineri, bătrâni și pentru ca să ceară demisia președintelui și a întregii guvernări. Orășelul de corturi sau așa-numitul „Orășel al Demnității” s-a lărgit considerabil.
Brusc mulțimea, fiind cu fața la scenă și la clădirea Guvernului, începe să huiduiască – ieșise din instituție o persoană care semăna foarte mult cu actualul prim-ministru. „Stați, stați, acesta nu-i Streleț!”, răsună din boxe vocea lui Igor Boțan, membrul Platformei DA, oprind huiduielile.
De-a lungul trotuarului care separă Piața de teritoriul Guvernului, se întinde „Orășelul Demnității”, – ieri seara se numărau circa 105 corturi, fiecare dintre el numerotat, unele dintre care mai au lipite pe pereții exteriori fie inscripții cu lozincile protestului, fie regiunea de unde au venit. Nu este clar dacă toate corturile sunt locuite, or o bună parte dintre acestea arată de parcă nu au fost utilizate niciodată (desigur, este o observație pe care urmează să o cercetăm).
Plimbându-mă printre acestea sunt întrebată de un cuplu unde ar putea ei să doneze bani, îi direcționez spre cortul-cantină, unde se muncește de zor. Câțiva tineri fac tartine și ceai sau cafea, alții mănâncă, un bătrânel mătură își jurul acestuia, în spatele cortului oamenii înfășurați cu pături și așezați pe foi de carton se încălzesc. Urma mai târziu să aflu că donațiile se fac în cortul cu numărul 102, că a fost organizat un punct medical, că s-au adus veceuri ecologice și că „domnul Stanislav va asigura transportarea protestatarilor spre o locație unde aceștia vor putea face un duș”. Este ora 21.30.
„Să fim precauți, să fim atenți să nu fie printre rândurile noastre provocatori. Dacă vedeți vreo persoană suspectă, apelați la camarazii mei de arme, veteranii de război, sau la poliție. S-a stabilit o conlucrare sănătoasă cu poliția, astfel încât ieri noaptea incidente nu au avut loc. Trăiască ”, se anunță de la tribună. „Bravo!”, strigă lumea.
Odată ce acele ceasornicului de pe Arca de Triumf au arătat ora 22.00, vorbitorii de pe scenă au anunțat că aici se încheie cuvântările și au invitat lumea să respecte liniștea publică. Cele peste o mie de persoane au început să se disperseze, iar protestatarii care au ales să-și petreacă noaptea în Orășelul Demnității s-au apropiat de corturile lor.
Să avem răbdare de fier!
Pe Andrei, de 32 de ani, l-am întâlnit lângă cortul celor din Sipoteni, alături de colegii de cort. „Eu vin de la Telenești! Am dormit aici și sperăm să mai dormim pân-ce vedem guvernanții noștri să plece de la conducere. Ajung atâtea scumpiri. Au scumpit atâta că nici nu avem pentru ce ne duce acasă, stăm de nevoie aici, până ne vor da bani să mergem acasă! Să se ducă de la conducere și să venim noi în locul lor! Noi o să facem lumea să trăiască bine și nu vom fura ca ei!”, mă asigură Andrei.
Și Emanuel, invalid de gradul I, a petrecut noaptea precedentă în Piață. „Azi o să stau și mâine dacă va fi nevoie. Lupt pentru dreptate, vreau să ni se întoarcă ce ni s-a furat. Trebuie să avem răbdare de fier!”, încurajează bărbatul. Întrebat cine ar vrea să ocupe locul actualei guvernări, acesta spune că „un om cinstit, simplu, din popor, și că nu ar fi de dorit să fie un om de afaceri de talie mare”, iar cel mai ușor să-i găsim e anume aici – în Piața Marii Adunări Naționale. „Aici oamenii rabdă zile întregi prin soare, flămânzi, își lasă familiile și vin aici. Din acești oameni trebuie să ne alegem conducerea!”, mărturisește Emanuel.
„Mă deranjează că apa Prutului miroase deja a țigări de contrabandă”
Gheorghe, polițistul de frontieră, este încă unul dintre bărbații pe care-i așteaptă familiile acasă. El a venit din Ungheni și urma să petreacă a doua noapte în Piață. El și-a luat concediu de o lună pentru a putea fi prezent alături de ceilalți protestatari. Are ochii obosiți, dar fericiți. „Suntem și noi persecutați că nu am avea voie să protestăm, că suntem sub epoleți. Dar eu mi-am luat concediu și protestez ca un cetățean de rând. Dar și noi avem chestii pe intern care nu ne satisfac – când se cumpără funcții, când se promovează persoane pe merite inexistențe. De exemplu, pe mine mă deranjează că apa Prutului miroase deja a țigări de contrabandă”, spune polițistul de frontieră, încurajat de colegul său de cort, Radu, originar din Glodeni, actual locuitor al Chișinăului. Familiile bărbaților sunt acasă și îi urmăresc la televizor. „Noi luptăm aici nu pentru noi, ci pentru părinții noștri care au o pensie de nimic, pentru copiii noștri care merită un viitor mai bun și pentru țară”, spune Radu.
În imediata apropiere găsesc un cort locuit de un grup de tineri de 18-20 de ani. Și aceștia au venit să reprezinte interesele familiilor lor în PMAN. „Părinții noștri sunt deja în vârstă, nu mai au puteri să vină aici și să stea în frig”, spune Elena a cărei mamă și tată au opinii diferite despre ce se întâmplă în Piață, ba mai mult, prima este împotriva prezenței ei acolo, iar tatăl, a cărui fire rebelă a moștenit-o Elena, își înțelege fiica. Și camarazii fetei au petrecut noaptea în Orășelul Demnității. „Ne-am culcat pe la ora 3 noaptea și ne-am trezit la 6 dimineața. A fost cam dificil, dar a meritat. Părinții vin ziua, ne susțin, ne încurajează. Noi suntem tineri, avem vârsta potrivită pentru a le ține lor locul și să susținem țara”, afirmă Corneliu și Adrian.
În depărtare se aude „Răsai, Răsai”, de Doina și Ion Aldea Teodorovici cântat la chitară…
P.S. Acum doi ani și două luni, în piața Maidan Nezalejnosti, din Kiev, Ucraina, începea o revoluție. Președintele-și trădase poporul și promisiunile făcute acestuia. Se instalaseră corturi, oamenii se ajutau între ei ca în familie. Se donau, bani, mâncare, lemne pentru foc și tot ce ar fi putut să le fie util protestatarilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
