Paralele istorice sunt întotdeauna unilaterale, dar Europa de astăzi, că şi Europa anilor 1930, manifestă caracteristici ale catastrofei geopolitice în curs de dezvoltare.
În primul rând, starea proastă a sistemului monetar. Economiştii susţin că Marea Depresiune din anii 1930 a fost rezultatul politicii monetare inepte: în timpul şocului, în loc să injecteze bani în economie, băncile centrale ale ţărilor occidentale au lăsat economiile să se contracte. Parte a acestui comportament era ataşamentul faţă de standardul monetar – aurul. Astăzi, omologul sau este moneda euro, de aceea ţări precum Italia şi Grecia nu pot tipări mai mulţi bani pentru a atenua criză economică.
Standardul de aur din perioada interbelică în cele din urmă s-a prăbuşit, iar acele ţări care l-au abandonat printre primele – Marea Britanie şi ţările scandinave – au înregistrat o creştere economică mai rapidă decât restul. Ieşirea din zona euro este foarte grea, atât politic, cât şi tehnic. Acest lucru explică profunzimea recesiunii din Grecia, dar şi acţiunea Băncii Centrale Europene, care a înrăutăţit criză, comentează Politico.
Cea de a două paralelă cu anii 1930 – „puterea revizionistă în creştere.” Putin, desigur, nu este un Adolf Hitler – cel puţin, pentru că el nu este adeptul fanatic şi însetat de sânge al ideologiei care îşi propune să suprime lumea şi să distrugă pe reprezentanţii unei anumite naţionalităţi.
Dar ţară să, în sine, este predispusă la militantism şi revizionism. Căderea URSS a lăsat urme clare asupra „sufletului rus”, la fel cum, la timpul sau, înfrângerea Germaniei după WWI a lăsat urme asupra sufletului german.
Putin foloseşte cu pricepere sentimentul revizionist împărtăşit de populaţie pentru a rămâne la putere. Ca şi Germania la vremea să, Kremlinul caută să se reafirme în sfera să tradiţională de influenţă prin militarism şi destabilizarea vecinilor săi, cum ar fi Republica Moldova, Georgia şi Ucraina. Desigur, metodele de război s-au schimbat: astăzi, preţul la energie şi propagandă oferă Kremlinului oportunitate de a „pătrunde mai adânc în Occident şi de a submina câştigurile democratice ale ţărilor europene”.
Ordinea mondială în perioada interbelică era fragilă din cauza lipsei unor lideri în democraţiile liberale: Marea Britanie a fost prea slabă pentru rolul de putere mondială dominantă, Statele Unite ale Americii – nu erau deosebit de interesate de ceea ce se întâmplă în străinătate. Şi acum, spre sfârşitul celui de al doilea mandat al lui Barack Obama, mulţi europeni – în special cei din partea de est a continentului – s-au simţit abandonaţi de America. Marea Britanie se detaşează treptat de Europa şi nu mai doreşte să devină o mare putere; liderul natural – Germania – este lipsit de ambiţie, probabil din cauza sechelelor din al Doilea Război Mondial.
„Somnul raţiunii naşte monştri”, iar din cauza eşecului societăţii libere de a prelua rolul principal, apare spaţiu de manevră pentru forţele nefaste, din a căror cauza este imposibil să se mai menţină standardele de ordine politică şi economică internaţională, scrie Politico.
În 1930, Liga Naţiunilor nu a putut preveni atacul Italiei asupra Abisiniei şi al Japoniei asupra Chinei, sau să oprească amestecul lui Hitler şi Mussolini în războiul civil din Spania. În timpul crizei economice, ţările occidentale au recurs la măsuri protecţioniste.
„Nu e nevoie să spun că societăţile libere ale Occidentului au făcut puţin pentru a proteja Ucraina sau Georgia de agresiunea rusă. Criză refugiaţilor este demonstraţia eşecului modelului de cooperare între ţări”, afirmă autorul Politico.
În anii 1930, susţinătorii democraţiei şi liberului schimb au fost în defensivă, iar intelectualii occidentali erau convinşi de superioritatea sistemului sovietic sub conducerea lui Stalin. Astăzi, popularitatea mişcărilor de extremă dreapta şi extremă stânga este tot mai mare – ca exemple pot fi date partidul de guvernământ din Ungaria şi Grecia, sau liderul nou ales al Partidului Laburist din Marea Britanie, precum şi Frontul Naţional, Pegida, „Podemos” şi alţii.
Aceste tendinţe sunt înfricoşătoare, dar ele nu sunt ireversibile, adaugă autorul Politico. Şi această nu înseamnă că Europa repetă din nou cea mai dramatică perioada a istoriei sale. Dar dacă continent nu îşi schimbă cursul, din „avangardă a prosperităţii şi democraţiei” se va transformă în ceva mult mai periculos, avertizează Politico.
sursa: paginaderusia.ro
