La 30 octombrie 2012, când a obligat RM să achite 115 mii euro unei văduve, CEDO a constatat în premieră în țara noastră o violare a dreptului la viață atât sub aspect procedural, cât și material. Curtea a stabilit că decesul soțului femeii, Leonid Ghimp, a fost investigat ineficient, dar și că bărbatul s-a stins din vina agenților statului. La aceasta au condus și declarațiile lui Ion Cuvșinov, directorul Centrului de Expertize Medico-Legale (CEML), care practic au asigurat achitarea inculpaților. Dosarul poate deveni și primul în care au fost încălcate drepturile tuturor părților.

La 10 decembrie 2005, șoferul Leonid Ghimp, în vârstă de 35 de ani, a decis să-și încarce camionul cu care în zilele următoare trebuia să plece pe rută. După muncă, s-a întâlnit cu niște prieteni și, fiind zi de odihnă, a servit și omul puțin. Seara s-a pornit spre acasă, dar a ajuns la poliție. Asta e fabula relatată de martorii care l-au văzut pe Ghimp în acea zi.

Mai departe, lucrurile se încurcă. Conform procesului-verbal întocmit în acea noapte la Comisariatul de poliție Ciocana (CPC), Leonid a fost adus aici de trei polițiști din regimentul „Scut”: Iurie Bagrii, Andrei Pascari și Sergiu Cojucari. Ulterior, însă, cei trei și-au schimbat depozițiile, afirmând că l-au găsit pe Ghimp la comisariat, în timp ce aduceau o femeie reținută. Leonid ar fi fost adus aici de doi colaboratori ai Poliției Rutiere, după ce refuzase să achite pentru călătorie unui taximetrist. Potrivit polițiștilor, inspectorul de sector, Liviu Cebotari, le-ar fi spus să facă un proces-verbal în care să scrie că ei l-au reținut pe Ghimp în stradă, deoarece se afla în stare de ebrietate.

Prima probă contra celor trei a fost declarația femeii reținute care afirma că cei trei l-au maltratat și l-au deposedat de bani pe Ghimp. În aceeași seară, soțul femeii, Nicolae, a luat-o acasă și, respectiv, a văzut ce se întâmplă la comisariat. Astăzi, femeia refuză să-și confirme sau să-și infirme declarațiile, iar soțul său e mort de jumătate de an.

În aceeași seară, spun polițiștii, Ghimp a fost lăsat să plece acasă. Însă el, invocând faptul că nu are bani, a rămas să înnopteze la comisariat. A ieșit a doua zi, pe 11 decembrie, între orele 10.00-11.00. A fost văzut în preajma casei sale, palid la față, mergând cu greu, aplecat. Acasă, i-a spus soției, Lilia, că îl doare stomacul, că doi polițiști l-au bătut în burtă, i-au luat banii, mobilul și tichetele pentru motorină. Simțindu-se tot mai prost, în dimineața următoare, a fost dus la spital. Peste 25 de minute după internare, a murit… Conform expertizei medico-legale, decesul a survenit în urma unei peritonite survenite în urma ulcerului perforat al intestinului. Trauma, calificată drept gravă, a apărut fie în urma unei lovituri cu un obiect dur contondent, fie la cădere, prin lovirea abdomenului de un asemenea corp, cu două-trei zile înainte de examinare.

Martori-cheie nu au fost audiați

Procuratura a deschis cauza penală la 5 ianuarie 2006. Peste o lună, la solicitarea procurorului Ruslan Cașu, cadavrul lui Ghimp a fost exhumat pentru o examinare în comisie. Trei experți, printre care și Ion Cuvșinov, au presupus că trauma intestinului defunctului a fost produsă la 10 decembrie, ora 23.00, când el se afla la poliție. Faptul că Leonid a fost antrenat într-o altercație îl demonstrează și expertiza hainelor. Potrivit Institutului de Expertize Judiciare și Criminalistice, „pe scurta victimei, s-a constatat o totalitate de deformații: zgârieturi, destratificări, deformări ale nasturelui și fibrelor, adică urme dinamice, apărute în rezultatul unor acțiuni mecanice de o forță considerabilă”. Rămânea de aflat cine a aplicat violența față de Ghimp…

Studiind dosarul, am rămas uimiți să constatăm că nici cei din Poliția Rutieră, nici taximetristul, nici Liviu Cebotari n-au fost audiați în cadrul urmăririi penale. Mai ales că nu se știe despre care doi polițiști a vorbit Lilia Ghimp, căci inculpații erau trei. Cazul rămânând necercetat, putem admite că victima a vorbit despre cei doi agenți rutieri care l-au adus la CPC, la fel cum nu excludem faptul că el a rămas aici peste noapte, simțindu-se prost. Se observă că, în mod ciudat, procurorul Cașu a trecut cu vederea detalii esențiale. El ne asigură că pe taximetrist nu l-a găsit, iar despre agenții rutieri și Liviu Cebotari presupune că sunt invențiile inculpaților. „Nimeni din Unitatea de gardă nu a vorbit de Poliția Rutieră”, susține Cașu. Realmente, cei din Unitate confirmă că Ghimp a fost adus la CPC anume de Poliția Rutieră…

Și-a recunoscut vina la miezul nopții…

Peste câteva luni, în circumstanțe stranii, Andrei Pascari și-a recunoscut vina. El spunea că Ghimp a fost adus la CPC de doi agenți rutieri și un taximetrist; că Liviu Cebotari le-a dat indicații să scrie în procesul-verbal că ei l-au reținut în stradă; că, în timp ce el pregătea documentul, Bagrii îl bătea pe Ghimp, lovindu-l cu pumnul în burtă și buzunărindu-l, fără să-și asculte colegii care îl rugau să se oprească; că apoi ei au plecat să patruleze, iar Ghimp a refuzat să meargă acasă. Mărturiile respective au fost făcute în prezența unui avocat din oficiu, aproape de miezul nopții, deși Codul de Procedură Penală nu permite audierea persoanelor după ora 22.00. Dacă, totuși, Cașu i-a apreciat declarațiile drept veridice, era logic ca măcar atunci să-l audieze pe Liviu Cebotari. Dar n-a făcut-o…

La 9 iulie 2007, Judecătoria Ciocana i-a condamnat pe cei trei la câte opt ani de pușcărie pentru abuz în serviciu, vătămare gravă a integrității corporale și falsificare de acte. Deși procurorii cereau câte 14 ani de detenție pentru fiecare, decizia a fost contestată doar de către inculpați. La 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel (CA) le-a scăzut pedeapsa până la cinci-șase ani. Și această decizie fiind atacată doar de către condamnați, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a întors cauza la rejudecare, iar la 6 iunie 2008, CA i-a achitat pe toți trei.

După Cuvșinov, a încărcat camionul cu intestinul rupt

La decizia de achitare, care a fost primul pas spre condamnarea la CEDO, și-au adus aportul două lucruri. În primul rând, instanța a exclus din dosar mărturiile lui Pascari, pe motiv că au fost făcute mai târziu decât prevede procedura. Mai mult, polițistul a și renunțat la acele depoziții, invocând că le-a făcut fără să-și dea seama. În al doilea rând, expertul legist Ion Cuvșinov, fiind audiat, și-a schimbat brusc concluziile. După ce, cu doi ani în urmă, având cadavrul în față, el a admis că trauma a fost produsă în seara de 10 decembrie, acum a dat asigurări că aceasta s-a întâmplat între ora 6.35 a zilei de 9 decembrie și ora 6.35 a zilei de 10 decembrie. Astfel, Cuvșinov a exclus posibilitatea că Ghimp ar fi fost bătut la CPC. Și CEDO s-a arătat frapată că CA a luat ca probă declarația unui expert în detrimentul concluziei unei comisii și nu l-a întrebat pe Cuvșinov dacă victima, cu intestinul rupt, ar fi putut să încarce un camion, dar și de ce își schimbă concluziile peste doi ani. Apropo, în 2011, când Cuvșinov era deja director al CEML, o nouă expertiză medico-legală în comisie i-a confirmat declarațiile făcute în instanță…

După achitare, au reacționat și procurorii, contestând decizia la CSJ. Jocul continuă până astăzi. Înalta Curte le-a respins recursul, după care, la solicitarea procurorului general, Valeriu Zubco, Plenul CSJ a remis cauza la o nouă rejudecare. Totuși, zece judecători ai Plenului au avut opinii separate. În 2011, Curtea de Apel i-a achitat iarăși pe polițiști. Procurorii au contestat și această decizie, recursul fiind respins de CSJ. În total, peste 20 de judecători au recunoscut nevinovăția lui Pascari, Cojucari și Bagrii. În prezent, se examinează un alt recurs al lui Zubco către Plenul Înaltei Curți.

„A condus banul”… „I-au găsit țapi ispășitori”…

Ion Șiman, reprezentantul familiei Ghimp, este de părere că, în acest dosar, banii dictează: „I-aș întreba pe judecătorii care i-au achitat, de ce nu i-au condamnat măcar pentru falsificarea proceselor-verbale. Eu cred că aici a condus banul. Înainte de a fi achitați cei trei, unul dintre polițiști și-a vândut apartamentul cu trei odăi”. La rândul său, Vasile Țurcan, apărătorul polițistului Cojucari, se arată convins că procuratura a lucrat cu rea-intenție în privința inculpaților: „Vă asigur că procurorul a comis crime, a dosit fapte, a mințit, doar ca să-i găsească pe ei țapi ispășitori”.

Potrivit lui Andrei Bivol, unul dintre avocații care a lucrat la dosarul familiei Ghimp la Strasbourg, CEDO și-a creat impresia că judecătorii noștri nu au fost sinceri în încercarea de a afla adevărul. „Există suficiente probe care dovedesc că Ghimp a murit în urma violenței aplicate de polițiști atâta timp, cât s-a aflat în custodie. Activitatea polițiștilor fiind echivalentă cu cea a statului, statul poartă răspundere directă pentru oamenii pe care îi ia în custodie”, afirmă Bivol. Întrebat dacă admite că victima ar fi fost maltratată de către alți polițiști, avocatul ne-a răspuns: „În teorie putem să admitem, dar faptul că învinuiții au fost atât de inconsecvenţi, schimbându-și depozițiile de atâtea ori, precum şi modul defectuos în care au fost administrate probele acuzării, ridică semne de întrebare…”.

Deși RM a pierdut deja la CEDO acest proces, indiferent de decizia finală a instanțelor naționale și de vina polițiștilor implicați, Convenția Europeană privind Drepturile Omului va fi încălcată și în privința lor. Deoarece procesul durează mai mult decât prevăd normele jurisprudenței internaționale, acest fapt ar putea să-i facă și pe cei trei polițiști să se adreseze la Strasbourg.

Ion Cuvșinov: „Nu mă simt vinovat”

I-am adresat lui Ion Cuvșinov întrebările puse de CEDO în privința sa, dar n-am auzit un răspuns clar. I-am repetat unele întrebări de nenumărate ori, dar am constatat doar contradicții și neclarități. Incredibil, astăzi, expertul are o părere diametral opusă celor vehiculate până acum!

– De ce, peste doi ani de la concluzia comisiei de experți din care ați făcut parte, dvs. ați declarat că trauma lui Ghimp a fost cauzată cu o zi mai devreme?
– Eu am luat intervalul de timp calculat pur matematic, ținând cont și de clinica care a avut-o bolnavul. La noi, multe lucruri se intercalează și o concluzie nu întotdeauna se bazează doar pe un indicator. Mai ales când e vorba de cauza decesului, ne străduim să satisfacem mai multe poziții. Când concluzia noastră coincide cu declarațiile martorilor, parcă ne simțim mai ușor. Măcar că alteori avem viceversa…

– Tocmai aici e invers, nu se leagă.
– Nu, se leagă. Nu intru în amănunte, dar… Concluziile mele s-au bazat pe principiile enumerate mai sus. Eu, totuși, sunt ferm convins că perforarea intestinului victimei a avut loc după ce persoana a fost eliberată din custodia poliției…

– Stați puțin, în 2008, spuneați altfel…
– Să-mi termin gândul. Mai este un lucru, practic imposibil de demonstrat, dar pe care trebuie să-l spun. Există și ruptura în mai mulți timpi. La un moment dat, se poate produce ruptura primului strat al intestinului și se așteptă ruptura definitivă. Eu nu m-am axat pe această variantă în ședința de judecată, căci ea este indemonstrabilă și se vede numai atunci când pacientul este monitorizat într-o instituție medicală. În cazul de față, am avut cadavrul și am reieșit din datele obiective. Asta e.

– Acum deja admiteți că trauma a avut loc după ce victima a ieșit de la poliție?
– Repet, la sigur, perforarea propriu-zisă a avut loc după…

– Adică pe 11 decembrie. De ce, în 2008, spuneați că s-a întâmplat cel târziu în dimineața zilei de 10 decembrie?
– Eu am dat un interval de 24 de ore. Nu mai devreme de 9 decembrie, ora .6.35 și nu mai târziu 10 decembrie, aceeași oră. Vedeți și semnătura mea, care adeverește că trauma s-a produs între 9 și 10 decembrie.

– Acum spuneți altceva… Dar atunci cum ați ajuns atunci la o concluzie diferită de cea a comisiei de experți?
– În baza concluziei experților histopatologi.

– De ce comisia nu a făcut aceste calcule?
– În raportul de expertiză se spune că trauma s-a produs cu două-trei zile înainte decesului. Constatând instalarea morții biologice, în multe cazuri, noi stabilim timpul decesului. Moartea biologică se instalează peste 5-6 minute de la instalarea morții clinice. Eu adaug la ea moartea biologică și s-a terminat. Niciodată nu e ca în filme, întotdeauna greșeala se numără în ore.

– Îmi pare rău, dar nu vă înțeleg. Cum puteați anunța o altă zi a producerii traumei peste doi ani după concluzia comisiei de experți?
– Ceea ce am spus în instanță este concluzia mea și sunt responsabil de ce am vorbit. De ceea ce a semnat comisia e responsabilă comisia.

– Ați fost membru al comisiei. În ce temei ne spuneți acum că trauma s-a produs cu o zi mai târziu. Admiteți că ați comis o greșeală?
– Nu poate fi o greșeală, pentru că este o concluzie bazată pe matematică și pe datele obținute în rezultatele de laborator și are un substrat obiectiv.

– Un om cu intestinul spart ar fi putut să încarce un camion?
– Poate sună paradoxal, dar nu putea să facă omul chestia asta, având o patologie de tipul respectiv.

– În instanță dădeați de înțeles că, în dimineața de 10 decembrie, când a încărcat camionul, Ghimp avea intestinul spart. Cum nu ați greșit?
– Când expertul elaborează o concluzie, ea reiese din materialele pe care le are. De mă întrebați dacă am greșit, am să vă spun că nu. Comisia a elaborat o concluzie corectă pentru acel moment. Dar acum, restrospectiv, uitându-mă din poziția asta, pot să spun că ei au greșit, nedispunând de informația obținută ulterior. Nu știu dacă m-ați înțeles, dar noi răspundem de ceea ce facem.

– Nu v-am înțeles deloc. Să le luăm pe rând. În primul raport scrie că trauma a fost produsă cu 2-3 zile înainte de deces, în al doilea se stipula seara de 10 decembrie. Peste doi ani, dvs. spuneați în instanță că aceasta s-a întâmplat cel târziu în dimineața lui 10 decembrie. Iar astăzi ne asigurați că e vorba despre după-amiaza zilei de 11…
– Da, aproximativ, corect.

– Dar nu-i deloc logic. Și declarația dvs. a fost una din probele prin care trei polițiști au fost achitați și RM a pierdut 115 mii euro. Vă considerați vinovat?
– Nu, în niciun caz. Concluzia medicului legist nu este a priori obligatorie pentru instanță. Instanța trebuie să ia în calcul toate amănuntele.

Sergiu Cojucari: „Procurorul îmi cerea să dau vina pe Bagrii”

TIMPUL i-a căutat pe cei trei polițiști, pentru achitarea cărora RM a pierdut 115 mii euro. Andrei Pascari este plecat peste hotare, iar Iurie Bagrii nu ne-a răspuns la telefon. L-am găsit doar pe Sergiu Cojucari, care activează iarăși la „Scut”. El ne-a făcut niște declarații cutremurătoare, care, dacă sunt adevărate, dosarul Ghimp într-adevăr ar putea deveni o premieră foarte rușinoasă pentru RM.

– Cum a ajuns Leonid Ghimp la poliție în seara de 10 decembrie 2005?
– În acea seară, noi am reținut o femeie la domiciliu. Ne-a chemat soțul ei, care zicea că ea este beată și nu i-a făcut de mâncare. Inspectorul de sector ne-a spus s-o aducem la comisariat. Ghimp era acolo, a fost adus de Poliția Rutieră. Despre taximetrist nu-mi amintesc. Atunci inspectorul Liviu Cebotari ne-a spus să-i facem proces-verbal și să scriem că noi l-am reținut. Cum puteam noi, niște polițiști simpli, să ne împotrivim unui ofițer? Pascari a făcut procesul-verbal, i-a dat chitanță pentru amendă și am plecat. I-am spus și procurorului Cașu despre astea, dar el nu l-a audiat pe Cibotari, nici nu i-a căutat pe agenții rutieri. A dat vina pe noi, fără să caute vinovatul.

– Ghimp a fost bătut la poliție?
– Nu știu ce s-a întâmplat după plecarea noastră, dar noi nu l-am bătut, nici nu l-am percheziționat. El cerea telefonul de la mine, ca să-și sune un prieten polițist, dar nu i l-am dat. Venise apoi și soțul femeii reținute, Nicolae, ca s-o ia acasă. Noi am cerut în instanță să fie audiat și el, dar Cașu a zis că Nicolae e plecat în Rusia. Imediat după proces, l-am găsit pe Nicolae la serviciu, în Chișinău. L-am rugat să vină la judecată, dar el zicea că i-a spus Cașu să nu vină, sub pretextul că este plecat…

– Ce interes ar avea Cașu ca să dea vina pe voi?
– Nu știu. Dar dacă voia să afle adevărul, trebuia să-i documenteze pe toți. Pe urmă, ne dădea avocați din oficiu și ne soma să dăm toată vina pe Bagrii. Căuta să mă convingă în toate felurile, ca să spun că Bagrii l-a bătut pe Ghimp. Zicea: „Pe Bagrii îl închid, pe voi vă scot martori și te ajut să obții concediu de jumătate de an”. Am refuzat și el m-a amenințat: „Dacă nu, te închid!”.

– Ce știți despre mărturiile făcute în fața lui Cașu de către Pascari?
– Eu nu știu ce i-a promis el lui Pascari și cum l-a făcut să dea vina pe Bagrii. Știu doar că, ieșind de la procuratură, Pascari a vomitat afară și a ajuns cu greu acasă. Și pe urmă zicea că nu-și amintește ce a vorbit cu procurorul. Nu învinuiesc pe nimeni, constat niște fapte…

– Mi-e greu să vă cred…
– Mă jur pe copilul meu că nu vă mint.

– Reprezentantul familiei Ghimp spune că unul dintre voi și-a vândut apartamentul cu trei camere. E adevărat?
– Vă invit la mine acasă, să vedeți că trăiesc într-o cămăruță de 10 metri pătrați, împreună cu familia. Verificați și o să vedeți că, înainte de asta, am locuit la cămin. Din câte știu, Bagrii stătea la gazdă, iar Pascari – la soră-sa.

Ruslan Cașu: „Sută la sută, ei sunt vinovații”

Ruslan Cașu apreciază ca aberații declarațiile lui Cojucari și nu se îndoiește de vina celor trei. Totodată, procurorul nu găsește un răspuns convingător la întrebarea: de ce nu a audiat toți martorii posibili?

– Sunteți convins că anume Bagrii, Pascari și Cojucari l-au bătut pe Ghimp?
– Sută la sută, fiindcă Judecătoria Ciocana i-a condamnat, stabilindu-le pedeapsă cu închisoare.

– De ce nu ați contestat această sentință, dacă inițial cereați o pedeapsă mai aspră?
– Înainte de pronunțarea sentinței, am fost înlocuit cu un alt procuror și mi s-a acordat concediu anual de odihnă, la cererea mea. Acuzatorul împuternicit în locul meu nu a contestat sentința. Dar din câte îmi amintesc, unul dintre șefii secției judiciar-penale le-a scris rudelor lui Ghimp că sentința este legală și întemeiată.

– De ce n-au fost audiați Liviu Cebotari, agenții rutieri, soțul femeii reținute în acea seară?
– De Cebotari am auzit de la ei, mai târziu, dar cred că au inventat… Pe agenții rutieri nu i-a văzut nimeni. Pe taximetrist l-am căutat peste tot, dar nu l-am găsit. Iar soțul acelei femei pleca des în Rusia.

– Polițiștii cred că i-ați ales ca țapi ispășitori, fără să căutați adevărații vinovați…
– N-am niciun interes în acest caz, decât interesul în numele legii.

– I-ați propus lui Cojucari să dea vina pe Bagrii și el să rămână ca martor?
– …Mă rog, nu mă pot pronunța. Atâta timp cât este o hotărâre judecătorească irevocabilă în favoarea lor, pot să zic doar că sunt niște aberații… Cojucari a fost la mine, după ce aflasem adevărul de la Pascari. Așa cum infracțiunea era comisă de persoane cu funcții de răspundere, urma să recurg la procedee specifice. Era necesar ca toți trei să fie reținuți.

– De ce l-ați audiat pe Pascari după ora 23.00?
– Situația nu suporta amânare și, în acest caz, legea îmi permite să audiez persoana. Nu excludeam că, a doua zi, el putea să dea alte mărturii. L-am chemat după serviciu, era vineri seara și am lucrat liniștiți.