Recent, în Republica Moldova a venit, pentru a doua oară, într-o vizită de lucru directorul regional pentru Europa și Asia Centrală al UN Women, Ingibjorg Solrun Gisladottir, cu care am avut plăcerea să discutăm despre misiunea organizației și rolul femeilor în țara noastră.
– Dnă Ingibjorg, care sunt provocările ce stau în fața UN Women în Republica Moldova?
– Una din provocările principale în activitatea noastră, în general, este instabilitatea politică din țară. Noi privim lucrurile în perspectiva a 5-10 ani, de aceea proiectele noastre nu au rezultate imediate. E foarte dificil să activez în situația în care au loc crize politice. Dar în general, în Moldova, când vine vorba de egalitatea de genuri, noi vedem aceeași problemă ca și în alte țări din regiune: rata redusă de participare a femeilor în politică. Oriunde sunt luate decizii importante, atât în Parlament, cât și Guvern, femeile sunt puțin numeroase. De asemenea, vedem o problemă pe piața de muncă: femeile sunt slab remunerate și nu au posibilități ca să-și dezvolte capacitățile. Aici, la fel ca în alte state, mamele nu au facilități la locul de muncă, iar violența împotriva femeilor este destul de răspândită în Moldova. Sunt multe domenii și direcții în care trebuie să lucrăm.
– UN Women promovează ideea că femeile trebuie să constituie cel puțin 30% din numărul de funcționari într-o instituție. De ce este atât de importantă această pondere?
– Sloganul nostru este, de fapt, 50 la 50. Noi ținem să atingem un număr egal de femei și bărbați în toate instituțiile unde sunt luate decizii, fie în Parlament, fie în Guvern sau orice în consiliile de administrație ale companiilore marie. Eu am lucrat în politică mai mult de 30 de ani și am văzut de multe ori că, deși într-o instituție lucrează o femeie sau două, ele nu au nicio influență. E nevoie de o masă critică, care poate avea impact. Dar fiindcă scopul nostru nu poate fi realizat peste noapte, ne-am propus pentru început să atingem pragul de 30%, ceea ce constituie o pondere ce poate influența modul în care se iau deciziile.
Ați putea să mă întrebați de ce e nevoie de un număr egal de bărbați și femei. Motivul este faptul că experiența, cunoștințele și viziunile bărbaților și ale femeilor sunt diferite. Bărbații și femeile sunt diferiți, dar trebuie să fie egali în drepturi. De aceea e nevoie de perspectiva ambilor pentru a lua o decizie bună și echilibrată. Pentru că nu putem lua în considerație doar ce gândește jumătate din omenire.
– Multe femei din Republica Moldova lucrează peste hotare, lăsând copiii pe seama bărbaților. Nu credeți că rolul lor s-a schimbat?
– Femeile care lucrează peste hotare au grijă, de obicei, de copii sau de casa cuiva. Ele oricum nu ies din rolul lor tradițional. Iar pe copiii lor îi îngrijesc nu doar soții, dar și bunicile, surorile etc. Vreau să spun că migrația nu a provocat atât de mult schimbarea rolurilor. Opinia mea este că această situație trebuie să arate altfel. Femeile din Republica Moldova sunt la fel de active pe piața muncii ca și bărbații, ele aduc venit și se implică din ce în ce mai des în activități din afara familiei. Bărbații însă nu se implică atât de mult în îngrijirea copiilor sau în activități din cadrul familiei. Cred că trebuie să fie un echilibru, atunci vor avea de câștigat ambele părți.
– Ce mecanisme utilizează UN Women pentru a îmbunătăți situația economică a femeilor?
– Noi avem foarte multe programe de abilitare economică a femeilor, cum ar fi promovarea antreprenoriatului feminin. Un alt program ar fi promovarea femeii active în politică. De asemenea, noi lucrăm cu Guvernul pentru a informa despre importanța participării femeilor pe piața muncii, importanța diminuării decalajului dintre salarii etc.
– Sunt rezultate?
– Cum am spus și anterior, rezultatele apar mai târziu, pentru că e vorba de proiecte de durată. Dar sunt și rezultate imediate. La ultimele alegeri locale, două femei din comunitatea romă au ajuns în consilii municipale. Cred că acesta este un succes.
– Cred că femeile deja joacă un rol important în multe instituții. Care sunt obstacolele pe care ele trebuie să le mai depășească?
– E adevărat, s-au făcut unele progrese în Republica Moldova. După ultimele alegeri am observat că s-a majorat ponderea femeilor în Parlament cu 2%. Progrese sunt, dar ele oricum sunt mici. Avem nevoie de mai multe femei în organele decizionale. Obstacolele sunt specifice atât R. Moldova, cât și multor altor țări. Ele țin, în primul rând, de mentalitate. Foarte multe femei nu sunt gata să voteze pentru femei. De asemenea, unele femei nu se văd în rolul de politicieni. O cauză ar fi faptul că nu au modele. Bărbații, la rândul lor, nu sunt gata să renunțe la putere în favoarea femeilor. Există și stereotipuri referitor la rolurile celor două genuri. Pot să vă aduc un exemplu din experiența personală. În 1994, am candidat la funcția de primar al orașului Reykjavik, capitala Islandei. Era ceva incredibil, pentru că nu văzusem până atunci primari femei în orașe mari, eram disperată numai când mă gândeam la asta, dar apoi am decis că trebuie să am curajul să fac acest pas. Cineva trebuia să facă asta oricum. Am făcut-o, am reușit, și trebuie să recunosc că am fost un primar destul de bun, fiindcă am fost realeasă de două ori în funcție. Atunci am înțeles că alegătorii nu sunt împotriva femeilor în funcții-cheie, iar ei – că au găsit în mine un sprijin. După ce am fost aleasă, am organizat apoi un concurs pentru angajarea femeilor la primărie, pentru că erau doar câteva. Deci e nevoie de curajul de a te vedea într-un rol pe care femeia nu l-a jucat niciodată. Nu e ușor, dar nici imposibil. După ce am fost aleasă, am introdus politica de recrutare a mai multor femei în funcții de conducere din cadrul primăriei, pentru că erau foarte puține. Când am părăsit biroul, nouă ani mai târziu, raportul dintre femei și bărbați era de 50/50. Deci, este nevoie de curaj pentru a te vedea într-un rol pe care femeia nu l-a jucat niciodată. Nu e ușor, dar nici imposibil.
– Dvs. ați fost și membru fondator al Alianței Femeilor din Islanda. A fost ușor de convins cetățenii islandezi că femeile pot juca un rol important în viața țării lor?
– Nu. Femeile au obținut dreptul de a vota în Islanda în 1915. Când m-am implicat în politică în 1983, femeile constituiau doar 5% din deputați. Vă imaginați, a trecut atâta amar de timp, și am atins cifra de doar 5%. Atunci am decis că trebuie să punem capăt acestei situații, pentru că noi nu aveam de gând să mai așteptăm alți 70 de ani. Împreună cu un grup de femei, am fondat un partid condus de femei și am fost aleasă, în primul rând, membru în Consiliul orașului și apoi ca membru al Parlamentului. am mers la alegeri parlamentare. La primele alegeri parlamentare, noi am obținut 12% dintre voturi și procentul femeilor a crescut de la 5 la 15% peste noapte. Am reușit să obținem din prima 10% în mandatele de deputat. După aceasta, alte partide au înțeles că trebuie să facă și ele ceva, ca să nu piardă electoratul feminin și au început să desemneze femei candidate pentru unele din locurile de top de pe listele lor, să înainteze candidați femei. A fost un proces foarte accelerat. Până la urmă s-a ajuns la un număr echilibrat de femei și bărbați în parlamentul islandez. Concluzia este că alegătoarele trebuie să dea un semnal puternic politicienilor că ele nu mai acceptă să fie excluse și că ele pot face o diferență cu voturile lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
