Reprezentative sunt, după mine, romanele care, ancorând naraţiunea în trecutul sovietic, sunt relevante atât documentaristic, cât şi din punct de vedere estetic. Păstrează acest echilibru confesiunile autobiografice: Sex & Perestroika, Înainte să moară Brejnev, Copil la ruşi. Noutatea schimbării de atitudine asupra societăţii sovietice, prin relativizare sceptică, (auto)ironie, complexitate stilistică, o aduc şi romanele Spune-mi Gioni!, Hronicul găinarilor şi Măcel în Georgia. Mai sunt reprezentative romanele care mizează preponderent pe dimensiunea po(i)etică, cum ar fi discursul livresc, cu încărcătură intertextuală, asumat ca formă de rezistenţă la agresiunea istoriei în Turnătorul de medalii sau valorizat ca experiment estetic în Gesturi. Trilogia nimicului. Demnă de atenţie este textualizarea realităţii prezentului în Avionul mirosea a peşte sau textualizarea istoriei în Schimbarea din strajă. Într-un fel sau altul, reprezentative prin mesajul despre comunism sunt atât Ultimii eretici ai imperiului, cât şi Temă pentru acasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
