Atitudini

Românizarea românilor

Domnia sa s-a plâns de procesul de românizare pornit de autorităţile centrale şi a declarat că va refuza recunoaşterea însemnelor Republicii Moldova. Plângerea lui sună ca o ameninţare. Ameninţare care îmi aminteşte de proverbul „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”.

Există câteva aspecte care mă nedumeresc. Primul e legat de originea găgăuzilor. Ceea ce ştim cu toţii este faptul că sunt creştini de origine turcă. Diferenţa majoră între ei şi turci ţine de religie. Deşi există găgăuzi şi în Dobrogea (România), în Bulgaria şi în alte zone din Balcani, lor nu li se recunoaşte autonomia decât în R. Moldova, unde au fost aduşi în secolul al XIX-lea.

E adevărat că autonom nu înseamnă independent. Autonom înseamnă să te conduci singur, în interiorul unui stat, pe când independent înseamnă să ai propriul stat de jure şi de facto. Conform terminologiei de specialitate, Găgăuzia este o regiune autonomă din sudul R. Moldova.

Deci ceea ce nu înţeleg e revolta lor împotriva „românizării” – o revoltă bizară şi nedreaptă dacă ţinem cont cum i-a mânat soarta de-a lungul secolelor şi cum şi-au putut apăra identitatea lor aici. Mai ales că nu am auzit să se discute la nivel oficial de o apropiată (sau posibilă) unire cu România. Atunci ce îi deranjează? Că vorbim româna? Dumnealor, găgăuzii, au dreptul să îşi păstreze şi să-şi apere identitatea naţională, dar moldovenii nu? Moldovenii care, până una alta, sunt independenţi. Adică ei au origine turcă, dar noi nu avem voie să vorbim de originea noastră? Şi nici să îi spunem limbii noastre pe nume?

În acest caz, cu riscul să displac cititorilor, mă întreb: e înţelept să salvezi un popor, să-i aprobi autonomia, pe pământul ţării tale, ca apoi să te bată peste obraz? Ei ştiu cine sunt, de unde au venit şi când. Noi tot ştim cine suntem. Şi atunci cum îşi permit să ne urecheze? Fiindcă, deşi vorbim de state diferite, românii şi moldovenii au aceeaşi origine. Iar despre presupusa „românizare”, putem spune ironic că primarul Comratului se teme de românizarea românilor.

În Legea nr. 344 din 23.12.1994, referitoare la statutul juridic special al Găgăuziei, în art. 1. alin. 4 scrie: „În cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”. Or, în momentul de faţă R. Moldova e independentă, aşa că autodeterminarea externă rămâne în aşteptare. În aceeaşi lege, art. 3, alin. 2, este scris: „Corespondenţa cu autorităţile administraţiei publice ale Republicii Moldova, cu întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile situate în afara teritoriului Găgăuziei se face în limba moldovenească şi rusă”. Deşi, ştim că deja au existat plângeri de la Comrat referitoare la limba română (la ei – moldovenească). Articolul 6: „Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale, bunurile mobile şi imobile, aflate pe teritoriul Găgăuziei, sunt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei”. Şi cel mai important e art. 4: „Găgăuzia îşi are simbolica sa, care se foloseşte deopotrivă cu simbolica de stat a Republicii Moldova”.

Acum vă este clar cine încalcă Constituţia? Şi decât să umble după noi cu plângeri în limba rusă, primarul Comratului ar trebui să se roage lui Dumnezeu pentru unire, deoarece Constituţia le garantează mai multe decât Moscova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *