Organele opoziţiei cer convocarea unei Constituante care să introducă Dobrogea din capul locului fără nici o tranziţiune în viaţa constituţională a României … (opoziţia) fiind sigură că nici un guvern nu va putea să aplice din capul locului în Dobrogea Constituţiunea şi întreaga noastră legislaţiune; că prin urmare în această privire nici guvernul actual nu va putea face astfel, ea începe de pe acum a cere imposibilul, pentru ca în urmă să aibă aerul de a fi mai liberală şi mai constituţională decât partida liberală şi constituţională şi să-şi facă din această chestiune o armă de opoziţiune.
Ziarul „Românul” spune pur şi simplu neadevărul şi-1 spune cu intenţie, ştiind că-1 spune, când ne atribuie nouă panglicării
de care el numai ar fi capabil.
Din contra, o repetăm că nimic din legile noastre nu se potriveşte cu starea actuală a Dobrogei, pentru că instituţiile noastre sunt în parte nedrepte, sunt corupte, sunt creaţiuni în mare parte a coteriei liberale, sunt un mijloc pentru exploatarea claselor de jos prin grecotei vicleni, prin avocaţi fără pricini, prin dascăli proşti care fac politică, în fine, instituţiile noastre nepotrivindu-se cu România, sunt şi mai departe de a se potrivi cu Dobrogea mai primitivă.
Dar faptul că instituţiile noastre, copiate de pe cele străine, care sunt rezultatul cu totul altor raporturi, nu se potrivesc, nu e deloc o dovadă cum că noua provincie trebuie dată pradă acelui soi de funcţionari netrebnici, acelor proletari cu câte patru clase primare din care roşii vor scoate elita cu care-i va năpusti pe bieţii oameni primitivi, secătuindu-le toată puterea lor vitală prin spoliaţiune, delapidare şi venalitate.
Să cităm un exemplu. Dl. Stătescu dă pe mai mulţi judecători afară pentru că au judecat un proces după cum credeau că e drept. Aci în România împricinaţii vor avea un adăpost în Apel, la Casaţie, în sfârşit la oameni ai dreptului de care se sfieşte acest palavragiu ministru să se atingă. Procedura dlui Stătescu ne face a crede că d-lui va fi aşteptat ca împricinaţii să-1 mituiască pentru a dispune el însuşi pe judecători în favorul lor, dar, neîndeplinindu-se aceasta, d-sa a influenţat contra lor. Ce apărare ar avea însă populaţiuni mai primitive a căror justiţie ar fi administrată de oameni de soiul dlui Stătescu?
Iată dar sub ce elită liberală ar încăpea Dobrogea, şi de aceea noi spunem că n-avem dreptul a o anexa decât cu consimţământul populaţiunilor. Noi am fost cei dintâi care am susţinut că în Dobrogea trebuie să se menţină intactă viaţa juridică şi socială a acelor populaţiuni, pentru ca ei să se poată apăra în contra unor mutre de codru de soiul dlui Stătescu şi a clicii liberale. Noi în România avem încă mijloace de a ne apăra pașnic de instinctele unor oameni de nimic, populaţii mai primitive ar trebui să apeleze la apărarea cu pistolul şi o spunem verde: le-am da tot dreptul să-mpuşte în canalia liberală care-ar cerca să-i exploateze în modul barbar în care exploatează pe ţăranul român.
A introduce starea noastră de lucruri în Dobrogea am zis de la început că ar fi o barbarie. Să cităm un alt exemplu. În ţara aceasta s-au făcut rechiziţii şi pentru ruşi şi pentru … liberali. Nu zicem pentru armată, căci armata n-a văzut aproape nimic din rechiziţiile roşilor. S-au înţolit şi din ele pe când armata umbla flămândă şi goală. Ei bine, ruşii au plătit ceea ce au luat, grecoteii barbari care ne guvernează n-au plătit nimic decât la adepţi de-ai lor. La mii de oameni le-au pierit boii, încât n-au cu ce ara la toamnă şi sunt ruinaţi pe mulţi ani înainte, şi aceasta pentru că au fost siliţi a merge în Bulgaria cu carul şi cu boii, de unde s-au întors cu palmele, fără ca mulţi din ei să aibă măcar o fiţuică pentru prestaţiunile care-i costă bunăstarea lor economică. E destul ca să-şi închipuie cineva că şi populaţiile străine prin limbă şi origine din Dobrogea ar fi supuse aceluiaşi tratament barbar ca şi poporul românesc pentru a putea proroci ce ură ar prinde acei oameni primitivi în contra unei ţări în care e cu putinţă ca s-ajungă a-i guverna gunoaiele uliţelor, oamenii netrebnici al cărora prototip şi cristalizaţiune e Stan Popescu.
Dacă suntem oameni oneşti ar trebui să le-o spunem verde: „Băgaţi bine de seamă, oameni buni, ţara de care vă alipiţi e locuită de un popor pașnic şi de treabă, dar în orice pădure sunt şi uscături. Ei bine, legile fundamentale ale acestei ţări permit ca din când în când să vie la putere uliţa, aşa-numiţii roşii, adică oamenii fără de lege care nu cunosc nimic sfânt în lume şi care ar fi în stare să vă despoaie ziua-n-amiaza mare fără ca să găsiţi nicăieri un reazem, căci Domnul în ţara aceasta nici are, nici voieşte să aibă vreo putere. Se poate întâmpla ca s-aveţi miniştrii cărora voi, privindu-le mutra numai, nu le-aţi încredinţa nici câinii voştri, necum soarta voastră”. Se înţelege că toate acestea le spunem ca întâmpinare la obrăznicia „Românului” care, întorcând lucrurile după cum îi convine, cearcă a arăta că noi voim să trecem de mai liberali decât liberalii, adică decât domnia lor. Da, într-adevăr suntem mai liberali, dar din umanitate, nu din punctul d-lor de vedere, care voieşte ca stârpitura să stăpânească pe omul întreg, cel prost şi bezmetic pe cel cuminte, cel sărac pe cel bogat, cel neştiutor pe cel învăţat. Cultura liberalilor e însă cu totul egală cu cea a tătarilor din Dobrogea, iar caracterul liberalilor e cu mult mai corupt şi mai netrebnic decât chiar al cerchezilor. Aceşti oameni prădători şi pe jumătate sălbatici sunt adevăraţii confraţi ai liberalilor; ei sunt liberi, egali, fraţi şi cu mare poftă după ceea ce nu e a lor.
Acestea ni s-au părut neapărate spre a pedepsi pe adversarii noştri pentru neobrăzarea de a ne atribui lucruri pe care numai ei ar fi în stare a le face. Acum ad rem. Dacă pe de o parte nu e vorba de a introduce spoielile noastre franţuzeşti în Dobrogea, pe de alta oamenii aceştia – de se vor învoi a trăi alături cu noi – vor trebui neapărat să trăiască în raporturi bine hotărâte, legiuite, drepte. A stabili aceste raporturi însă nu e treaba unei Camere ordinare şi încă foarte ordinare, ci a unei Constituante.
Camera de astăzi a fost aleasă sub alte împrejurări, alegătorii aveau în vedere cu totul alte chestiuni, nu cesiunea unei bucăţi din pământul patriei, nu anexarea unui teritoriu de peste Dunăre. Întreg sistemul reprezentativ, dacă e vorba ca să nu fie numai un pretext de exploataţie pentru o clică fără de patrie certă şi fără de naţionalitate certă, se bazează pe consultarea naţiei în cestiuni vitale. Ridicola dare în judecată a cabinetului Catargi, iată de ce a fost capabilă Camera actuală; cu chestiunile serioase a căror hotărâre ni se impune acum ea nu are dreptul de-a se ocupa şi nici capacitatea cerută.
23 august 1878
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
