– Dragă Roxana, în activitatea oricărei artiste, chiar şi atunci când este vorba de celebrităţi cu renume mondial, survine, într-un anume moment, aşa-zisa „pauză a maternităţii”. Tu cum treci prin această situaţie frumoasă, dar foarte specială?
– Iniţial, am crezut că nu voi reuşi să lucrez în timpul sarcinii, dar, văzând că mă simt bine, nu am putut sta pe loc. Căci, dacă totul decurge bine, sarcina nu este o boală care să ne ţintuiască la pat. Astfel că lucrez la al doilea CD. Mi-au mai rămas de imprimat două piese, dar le-am lăsat pentru perioada de după naştere. De fapt, am imprimat o piesă, dar, graţie sarcinii, mi s-a schimbat timbrul vocii. Când au ascultat-o cei de acasă, nu m-au recunoscut şi m-au întrebat cine cântă… Am înţeles că trebuie să iau o pauză. Recent, am renunţat şi la concerte – la ultimul spectacol, am îngheţat binişor. Atunci mi-am zis că e timpul să mă potolesc acasă.
– Cea mai proaspătă piesă a ta, „Rendez-vous”, este în topurile multor posturi de radio autohtone. Care crezi că e motivul succesului?
– Deşi sunt foarte exigentă cu mine însămi, sunt mulţumită de felul în care a ieşit piesa. Motivul succesului sunt oamenii cu care am colaborat la realizarea acestui cântec. Textul mi l-a făcut Lyrics Daniel, un textier francez, care a scris pentru mai multe staruri internaţionale. Nu ne-am văzut niciodată, am comunicat cu el doar pe Internet. Iar compozitorul piesei este un moldovean talentat, Adrian, care anterior a scris pentru vedete ca Irina Alegrova şi Mihai Trăistariu. „Rendez-vous” a fost mixată şi masterizată la studioul lui Sergiu Musteaţă, în colaborare cu Studioul „Sterling Sound” din SUA. Nu exclud ca această piesă să fie lansată şi în România.
– Dacă nu te supără întrebarea, se poate trăi din muzică?
– Eu încă nu reuşesc să fac bani din muzică – deocamdată, mai mult am investit în ea, decât am obţinut. Aranjamentele, versurile sunt foarte scumpe. Concertele se plătesc prost de tot. Uneori, îmi vine să abandonez totul, dar tocmai atunci apare cineva cu o piesă la care, ascultând-o, nu mai pot renunţa. E o plăcere sufletească enormă atunci când realizezi ceva. În acele momente, nici nu te gândeşti la bani. Arta cere multe sacrificii. Din păcate, banii investiţi de mine în muzică nu sunt recuperaţi. Dacă n-aş avea o mică afacere, cred că nu aş fi rezistat în showbiz.
– În lumea artistică există multe bârfe, pizmă. Cum le faci faţă?
– Artiştii, ca şi oamenii, sunt diferiţi. La început, când apăream doar sporadic în concerte, mi se părea că toţi sunt buni, îţi doresc binele. Când m-am „învechit” un pic în breaslă, mi-am dat seama că nu e chiar totul în roz. Un lucru, însă, m-a uimit – cu cât e mai talentat artistul, cu atât e mai uşor de colaborat cu el. Un exemplu bun în acest sens este Geta Burlacu. Recent, mi-a dăruit o piesă foarte bună. Am rămas plăcut surprinsă, căci ar fi putut să o interpreteze ea. Totuşi, mi-a dăruit-o mie… Au fost tot felul de bârfe şi când am interpretat o piesă în duet cu Ion Suruceanu. Pur şi simplu, când a apărut piesa respectivă, ne-am gândit că ar fi minunat dacă ar fi interpretată în duet. Aveam nevoie de un artist talentat, dar care să corespundă şi fizic. Eu sunt înaltă şi, evident, nu puteam apărea în videoclip cu cineva mai scund ca mine. I-am propus lui Ion Suruceanu. A ascultat piesa, i-a plăcut şi a acceptat.
– Acum e la modă ca interpretul să-şi cânte propriile piese. Nu încerci să scrii?
– Tot românul e poet, se zice. Şi eu am avut astfel de încercări, pe când studiam la Colegiul „Ştefan Neaga”. Le ţin într-un caiet – poate, cândva, voi reveni la acele versuri. Deocamdată, însă, îi las pe textieri şi pe compozitori să-şi facă lucrul lor, iar eu mi-l fac pe al meu. Când am avut nevoie de o piesă orientală, m-am adresat lui Oleg Baraliuc pentru muzică. Iar textul l-a făcut Ianoş Ţurcanu. Mi-a făcut vreo zece variante de text până am găsit-o pe cea care să-mi placă fără rezerve.
– Într-un interviu, ai spus că te regăseşti în piesele tale. Toate piesele reprezintă crâmpeie din viaţa ta?
– Am foarte multe cântece de dragoste, de despărţire. Evident – şi asta din fericire pentru mine -, nu toate sunt propriile poveşti. Dar ascultătorii se regăsesc în ele, fiindcă oricine a trăit în viaţă o mare dragoste sau o mare deziluzie. Îmi place mult una dintre melodiile mele, „Fiecare ceas”, care e despre despărţire, dezamăgire. Deşi nu e propria mea poveste, de fiecare dată când o interpretez îmi dau lacrimile.
– Ce planuri ai după ce se naşte copilul?
– Înainte de toate, trebuie să finisez câteva piese. Pregătesc o surpriză pentru cei care mă ascultă – un vals pe ritmurile căruia o să danseze mulţi miri la nunta lor…
– Ai un băiat superb, de zece ani. Ce crede el despre faptul că maică-sa e artistă? Şi cum a reacţionat când a aflat că familia voastră va fi vizitată de barză?
– Familia mă susţine în toate. Iar fiul meu este prima persoană care îmi ascultă piesele. Credeţi-mă, este cel mai sincer şi mai dur critic… Cu toate că îşi dorea un frăţior, s-a împăcat cu gândul că va avea o surioară. De când sunt gravidă, s-a schimbat radical. A început să mă ajute în gospodărie, deşi înainte nu făcea acest lucru.
– Cum s-a ajuns la situaţia să fii protagonista unei campanii sociale anti-fumat?
– Cred că autorii proiectului au avut nevoie mai mult de burta mea, decât de mine (râde). Pe panourile publicitare nu se va vedea faţa mea, ci doar burta spre care pluteşte fumul de ţigară. Copilul se străvede prin piele, inspiră fumul şi-l dă afară prin buric. Până la urmă, fiecare îşi trăieşte viaţa cum îi place. Dar când văd femei gravide fumând, mă tem pentru sănătatea copiilor lor, care încă nu s-au născut.
– Cum îţi imaginezi că va fi fetiţa ta?
– Nu-mi imaginez, fiindcă am văzut-o deja. Datorită tehnologiilor 3D, am văzut-o exact aşa cum e, până în cele mai mici detalii. Imaginea era atât de reală, de parcă ar fi fost o cameră video în burta mea. Când o priveam, stătea cu mânuţa sub barbă. Se mişca. Îi ştiu lungimea corpului, greutatea. E leit taică-său. Soţul nu m-a crezut şi a doua oară a mers şi el cu mine la ecografie. Când a văzut-o, a rămas fără grai. I-am spus şi mamei mele, dar tot nu m-a crezut… Mă rog să fie totul bine şi, dacă prima dată am născut prin cezariană, acum sper s-o fac pe cale naturală.
– Îţi mulţumesc pentru timpul acordat şi îţi doresc naştere uşoară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
