Majoritatea articolelor pe această temă analizează relația Rusiei cu Polonia, Ucraina și statele baltice, acolo unde se așteaptă posibile agresiuni, cel mai probabil hibride, ale rușilor. În tot acest iureș informațional, un aspect scapă însă din vedere, și anume situația reală a Belarusului, o țară care, prin poziționarea sa geopolitică, are pârghii limitate în relația cu Rusia.
Nu cu mult timp în urmă, pe 8 septembrie 2017, opoziția politică de la Minsk a organizat proteste prin care criticau agresiunea Rusiei și ocuparea militară a Belarusului, fapt ce ar trebui să ridice serioase semne de întrebare.
Ce face în practică Federația Rusă, dincolo de poziționarea sa în raport cu flancul estic al NATO? Exercițiul Zapad-2017 poate fi privit și ca un cal troian pentru Belarus, stat ce va găzdui câteva mii, sau chiar zeci de mii de militari ruși, într-un context în care o bună parte dintre aceștia s-ar putea să rămână staționați pe termen lung.
În primul rând, relația Rusia-Belarus a cunoscut tensiuni destul de vizibile în ultima perioadă, chiar dacă acestea nu au fost suficient dezbătute, în special ca urmare a lipsei unor declarații oficiale în acest sens și a opacității regimurilor politice dintre cele două state. Cu toate acestea, aplicarea controalelor la granița comună dintre cele două țări, divergențele privind aprovizionarea Belarusului cu gaze naturale și petrol sau arestarea unor oameni de afaceri din Belarus apropiați de Moscova sunt argumente certe în acest sens.
Lukașenko, deși a fost un apropiat fervent al Kremlinului de-a lungul timpului, în ultima perioadă a încercat să se distanțeze față de Moscova, iar banii veniți din partea Uniunii Europene ar putea fi tentanți pentru Minsk, motiv pentru care Rusia va fi interesată să mențină trupe proprii în Belarus tocmai pentru a evita orice surpriză strategică. Atenția Moscovei este cu atât mai mare, cu cât embargoul impus de UE afectează economia Rusiei, ceea ce micșorează capacitatea de proiecție a puterii, putând crea un posibil context în care Lukașenko, dacă nu să se rupă, măcar să devină mai independent față de Rusia.
Astfel, armata rusă joacă un rol important, pentru că odată ajunsă în Belarus va fi imposibil de trimis înapoi, iar exemplul Transnistriei este elocvent în acest sens.
Interesant este că, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a promis jurnaliștilor de la Minsk că trupele ruse nu vor rămâne staționate în țara vecină. Rămâne de văzut validitatea celor afirmate, dar să nu uităm că în 2014, Vladimir Putin afirma că nu există probleme în relația Moscova-Kiev, pentru ca în foarte scurt timp să asistăm apoi la evenimentele din Crimeea, succedate de cele din Donbas și Lugansk.
