Zilele acestea, redacția ziarului Kommersant, apropiat administrației Putin (dar azi în Rusia care presă nu este ”apropiată lui Putin?), a prezentat un document întitulat „Proiectul concepției politicii externe a Federației Ruse” , elaborat la indicația președintelui V. Putin. Potrivit acestei „noi concepții”, FR se autodefinește drept o „insulă a stabilității” într-o lume tot mai „imprevizibilă” și „turbulentă”, iar drept prioritate de bază a politicii sale externe este desemnat „spațiul post-sovietic” (din care face parte și R. Moldova!).
Teza principală pe care e construită „noua concepție” nu e deloc nouă: Rusia e nevoită să-și construiască politica sa externă într-o „lume extrem de instabilă”, iar multe dintre „nevoile și problemele” ei sunt provocate de tentativele Occidentului, în mod special ale SUA, de a interveni în afacerile interne ale altor state. În proiectul documentului sunt descriși factorii care fac lumea contemporană „instabilă” și „imprevizibilă”, principalii fiind „amestecul Occidentului în treburile altor state” și „tendințele de reideologizare a relațiilor internaționale”. „Forțată” de acești factori, Rusia își arogă „un rol unic, asumat de secole – cel de factor de echilibru în relațiile externe și în dezvoltarea civilizației mondiale”. În următorii ani Rusia își va construi politica externă în conformitate cu această „supra-misiune istorică”.
Autorii „noii concepții” consideră că FR trebuie să urmărească și să atingă în următorii ani câteva obiective de bază, printre care: 1. „să ajute la salvarea economiei mondiale” și 2. „să lupte împotriva amestecului străin în treburile ei interne”. Rusia intenționează să atingă aceste obiective printr-un „complex de măsuri”, în cadrul cărora un loc aparte îl ocupă „potențialul milioanelor de ruși din diasporă”. Trebuie să subliniem în mod aparte că în proiectul de document discutat „conaționalilor ruși” care locuiesc în afara Rusiei li se rezervă un rol aparte în realizarea politicii externe a FR.
S-au modificat accentele și la compartimentul „Priorități regionale”: drept necesitate absolută e fixată „integrarea Rusiei în spațiul post-sovietic”. Un rol deosebit aici i se atribuie Comunității Statelor Independente, Uniunii vamale euroasiatice, viitoarei Uniuni euroasiatice, Uniunii interstatale Rusia-Belarus. Moscova speră, de asemenea, să „includă și Ucraina într-un proces de integrare mai aprofundat”. Locul doi în agenda priorităților regionale îl ocupă Uniunea Europeană, de la care Rusia vrea să obțină un regim fără vize, iar drept parteneri importanți sunt numiți Germania, Franța, Italia și Olanda, adică țările cu care Rusia colaborează activ în sfera gazelor naturale. SUA se află pe ultimul loc în lista priorităților Moscovei. Din partea Statelor Unite, Rusia vrea să obțină, în afară de garanții juridice în domeniul militar, „respectarea normelor internaționale, inclusiv a principiului neamestecului în treburile interne ale altor state”.
„Noua concepție”, precum și noile priorități de politică externă ale Moscovei nu sunt o surpriză, ele regăsindu-se și în redactările anterioare ale acestui proiect: rolul distructiv al Occidentului și consolidarea CSI. De data aceasta însă, fapt recunoscut și de experți, avem motive să credem că Rusia intenționează cu adevărat să atingă obiectivele fixate, dovadă servind și faptul că Moscova s-a pornit la modul serios să edifice Uniunea euroasiatică. Ideea de bază a „noii concepții” este una sută la sută imperială: recucerirea spațiului ex-sovietic, „resetarea” lui în spirtul fostei ideologii sovietice-rusești, limitarea influenței Occidentului asupra fostelor „republici sovietice”, folosirea conaționalilor din aceste foste colonii sovietice în opera de recucerire a spațiului post-sovietic. Nu aveam îndoieli că Rusia nu va încerca să pună în practică documentul analizat; avem îndoieli vizavi de faptul dacă actualele elite conducătoare ale R. Moldova sunt pregătite să facă față noii expansiuni imperiale rusești.
