NATO a urmărit cu maximă atenţie ce s-a întâmplat la amplele manevre Ladoga şi Zapad, desfăşurate în toamna anului 2009 în partea vestică a Rusiei vreme de mai multe săptămâni. Şi chiar dacă preşedintele Dmitri Medvedev a lăudat desfăşurarea acestor manevre, concluziile desprinse din rapoartele de informaţii ale NATO, prezentate de Die Welt, nu sunt tocmai încurajatoare. Potrivit documentelor WikiLeaks, exerciţiile din 2009 au demonstrat că: forţele terestre ruse au capacităţi limitate în cooperarea cu forţele aeriene, care sunt dependente de o înzestrare redusă şi învechită; ruşii nu pot desfăşura operaţiuni eficiente în condiţii meteorologice adverse sau pe timp de noapte şi le lipsesc capacităţile de transport strategic; militarii ruşi nu sunt capabili să se coordoneze eficient conform cerinţelor actuale; în armata rusă lipseşte camaraderia, corpul ofiţeresc este îmbătrânit şi inflexibil, iar militarii sunt slab pregătiţi. Concluziile generale ale raportului NATO arată că armata rusă este pregătită să facă faţă unor conflicte de amploare mică şi medie în regiunea occidentală a Rusiei, bunăoară, dar nu este capabilă să reacţioneze în faţa a două conflicte declanşate simultan în zone diferite. Mai mult, aceleaşi manevre din 2009 au arătat că armata rusă nu este în stare să desfăşoare operaţiuni convenţionale de mare anvergură.
În mod paradoxal, aceste concluzii nu au bucurat pe nimeni, dimpotrivă, au stârnit îngrijorări majore în interiorul NATO. Faptul că forţele armate ruse nu pot face faţă decât unor conflicte mici şi medii înseamnă că se va recurge mult mai uşor la folosirea armamentului nuclear tactic. Iar aşa ceva nu este dorit de nimeni. Cu cât sunt mai slabe forţele militare ruse convenţionale, cu atât creşte pericolul pentru o lovitură nucleară. „Rusia rămâne dependentă, în ceea ce priveşte conflictele locale şi regionale, de folosirea arsenalului nuclear tactic”, conchid strategii NATO – o concluzie alarmantă pentru toate conflictele îngheţate. Paradoxal… o Rusie slăbită e cu mult mai periculoasă.
Îngrijorările din cadrul NATO nu se opresc aici. Manevrele ruse din toamna anului 2009 au avut ca temă respingerea unui atac venit dinspre Polonia şi Lituania şi contra-atacul, inclusiv prin folosirea armelor nucleare. Pentru mulţi membri NATO aceasta a semănat a provocare directă. Lituania şi Norvegia au opinat că manevrele ruse ar trebui să aibă urmări în planificarea NATO, iar Polonia, Ţările Baltice, Cehia şi România au cerut o intensificare a dialogului din cadrul Alianţei. Conform unui document ultrasecret NATO, citat de Estonia, „Rusia va continua să testeze coeziunea NATO, inclusiv clauza de apărare”. Alte concluzii îngrijorătoare dezvăluite în Die Welt: ruşii nu şi-au respectat angajamentele şi nu au permis observatori NATO la aceste manevre; ambasadorul rus la NATO, Dmitri Rogozin, a prezentat informaţii reduse, după care s-a lansat într-o serie de acuzaţii la adresa Alianţei…
Mă întreb cum ar fi reacţionat Moscova dacă Alianţa ar fi desfăşurat la graniţele sale manevre de amploarea celor din cadrul exerciţiilor Zapad şi Ladoga. Ce ar fi scris presa rusă dacă NATO ar fi adunat 33.000 de militari în Polonia, aşa cum au făcut ruşii în districtul Leningrad în septembrie 2009. Nimeni din Occident nu vrea un război cu Rusia, însă doar denumirea manevrelor – Zapad (Vestul) – este de natură să stârnească îngrijorare cu privire la direcţia în care sunt trimişi să mărşăluiască militarii ruşi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
