Social

S.O.S.! Şcolile moldoveneşti din regiunea transnistreană sunt pe cale de dispariţie

Înainte, cei care vorbeau de ostilităţile regimului separatist, inclusiv unii transnistreni, insistau numaidecât asupra figurii odioase a lui Smirnov, „sprâncenatul” şi „încornoratul”, crezând că, odată cu plecarea acestuia, toată piramida separatistă se va nărui. Speranţele spre mai bine au apărut după victoria neaşteptată a lui Şevciuk în alegerile din decembrie 2011, acestuia fiindu-i apreciate opiniile mai democratice, o deschidere spre dialog, inclusiv relaţiile cu societatea civilă.

În acest context, de schimbările de la Tiraspol s-au bucurat mai ales profesorii, dar şi părinţii elevilor care învaţă în şcolile româneşti din autoproclamata republică nistreană. Este vorba de şcolile cu scrisul în baza grafiei latine la care învaţă copiii din regiunea separatistă. Ele sunt opt la număr: Liceul teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, Liceul teoretic „Alexandru cel Bun” din Tighina, Liceul „Mihai Eminescu” din Corjova (cu elevi din Dubăsari), Liceul „Evrica” din Râbniţa, Liceul „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol (cu sediul la Doroţcaia), Gimnaziul Corjova, Gimnaziul Roghi şi Şcoala-internat din Tighina. Din discuţiile susţinute cu conducătorii unora dintre aceste instituţii de învăţământ, am înţeles că atitudinea faţă de ei nu s-a schimbat, că sistemul construit aici cu susţinerea politică, materială, dar şi armată a Moscovei va continua să funcţioneze, ceea ce înseamnă că pericolul în care se află şcolile româneşti din Transnistria persistă. Ei chiar au menţionat că s-ar putea întâmpla ca schimbările din regiune să fie ca cele dintr-un proverb românesc: fugi de dracul şi dai peste tat-su. În special, cam aşa se întâmplă la Corjova, mi-a spus Constantin Sucitu, directorul gimnaziului din sat, unde separatiştii insistă banditeşte să domine localitatea, considerând-o o suburbie a oraşului Dubăsari. Dramatică este şi situaţia Liceului „Evrica” din Râbniţa. Eugenia Halus, directoarea instituţiei, susţine că liceul continuă să arendeze localul într-o fostă grădiniţă. Construcţia primului dintre cele două blocuri ale liceului a fost stopată, iar clădirea se năruieşte. De câţiva ani, este plătit doar paznicul care păzeşte ceea ce se distruge. În clădirea veche a liceului, luată de regimul separatist, funcţionează acum un club de fitness. Îşi arendează localul şi Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol. Directorul acestuia, Ion Iovcev, se mulţumeşte doar cu faptul că i s-a permis să semneze un contract de arendare a clădirii, cu dreptul de a-l continua pe o perioadă de cinci ani.

Totuşi, cea mai mare problemă a şcolilor cu predare în limba română din Transnistria este numărul în descreştere al elevilor. Şi nu-i vorba în acest caz numai de situaţia demografică. Propaganda ideologică antiromânească şi antimoldovenească din regiune îşi atinge scopul. Mulţi moldoveni transnistreni, cărora nu le-au fost atrofiate sentimentele naţionale şi care au posibilităţi, îşi trimit copiii la studii în şcolile din dreapta Nistrului, iar alţii, pentru a evita posibile probleme în viitor, îşi dau copiii în şcolile cu predare în limba rusă. La asta îi îndeamnă mai ales faptul că în Transnistria dispar grădiniţele moldoveneşti. Bunăoară, la Liceul „Evrica” din Râbniţa au fost nevoiţi să deschidă o gupă preşcolară pentru copiii moldovenilor veniţi din grădiniţele ruse, ca ei să fie pregătiţi pentru a învăţa şi scrie în limba română. Dar aşa-i peste tot dincolo de Nistru, în afară de satele Doroţcaia, Pârâta, Coşniţa şi Cocieri.

Un alt dezavantaj al elevilor care studiază în şcolile româneşti din regiunea separatistă este că sistemul de notare a cunoştinţelor lor diferă de cel al elevilor din alte şcoli transnistrene. În învăţământul din regiunea separatistă a fost păstrat sistemul de notare de la 1 la 5, iar cel din dreapta Nistrului este de la 1 la 10. Chişinăul echivalează nota 5 a unui absolvent transnistrean cu 9,5, atunci când el vine să susţină admiterea la o instituţie de învăţământ superior din dreapta Nistrului. Astfel se întâmplă că foarte mulţi absolvenţi ai şcolilor aflate sub jurisdicţia Tiraspolului separatist vin la Chişinău şi trec mai uşor concursul la învăţământul cu plată de la Bugetul de Stat şi râd de colegii lor din şcolile româneşti, care, evident, nu pot acumula cele mai înalte note prin sistemul de notare de la 1 la 10. Concluzia unora dintre ultimii e să treacă în şcolile aflate sub jurisdicţia Tiraspolului.

O propunere pentru a menţine activitatea şcolilor cu predare în limba română din regiune ar fi ca aici să existe măcar două-trei licee cu statut de licee de circumscripţie, ca să beneficieze de transportul necesar pentru deplasarea copiilor din satele învecinate dornici să înveţe într-o instituţie de învăţământ aflată sub jurisdicţia Chişinăului. La „Evrica” din Râbniţa învaţă azi 12 copii din Molochişul Mare, care au mari probleme de deplasare. De ce ne-ar mai mira faptul că acest liceu are acum doar 217 elevi, cu clase în care învaţă doar 10-13 copii, iar în clasa a patra – doar opt, în clasa a doua – doar şase. La Liceul „Mihai Eminescu” din Dubăsari (Corjova), din 600 de elevi au rămas 480, la „Alexandru cel Bun” din Tighina – din 1200 au rămas 600, la gimnaziul din Corjova – din 350 au rămas 82, la gimnaziul din Roghi învaţă 80 de elevi, în clasa întâi – doar trei.

A scăzut de 5-7 ori şi numărul elevilor din şcolile moldoveneşti aflate sub jurisdicţia Tiraspolului. Nu mai funcţionează şcoala moldovenească din Sucleia, raionul Slobozia, este aproape goală cea din Nezavertailovca, iar în şcoala moldovenească din acelaşi centru raional, din 1200 de elevi, câţi erau pe timpuri, au rămas doar 200…

Dacă Guvernul R. Moldova nu va cere Tiraspolului, împreună cu organismele internaţionale, să adopte un program de salvare a şcolilor româneşti din regiunea transnistreană, peste două-trei decenii o să ne pomenim că dincolo de Nistru nu mai există conaţionali de-ai noştri.

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Facebook!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.