Arta sa reprezintă una dintre cele mai răscolitoare mărturii despre iadul sovietic. Galeria de portrete de puşcăriaşi şi de deportaţi (după mine, astea şi sunt cele mai bune tablouri ale sale) par a fi desprinse eminamente din infern. Niciun alt artist plastic moldovean nu a reuşit să facă artă înconjurat de sârmă ghimpată şi s-o facă atât de bine. În unul dintre tablourile sale, Nedov îi desenează unui deportat pe piept şi pe spate figurile celor doi tirani sovietici, pentru ca acesta să poată striga, dacă va fi scos sa fie împuşcat: „Nu trageţi în Lenin!”, iar dacă soldaţii îl vor întoarce cu spatele, să urle: „Nu-l împuşcaţi pe Stalin!”. Aceste lucrări ale lui Nedov le-a descris şi Soljeniţîn în unul din romanele sale, iar, în cele din urmă, l-a ajutat să iasă din închisoare.
Tablourile lui Nedov despre viaţa din penitenciarele sovietice sunt, cu siguranţă, cea mai veridică dovadă despre cât de apăsătoare putuse fi atmosfera în interiorul său, cum ar spune Nicolae Leahu, în exteriorul închisorilor sovietice. Galeria portretelor de puşcăriaşi încadrate cu sârma ghimpată e, fără doar şi poate, un document inestimabil din acea epocă apăsătoare. Ce poate fi mai înspăimântător decât nişte deţinuţi forţaţi de gardieni să tragă cu ciocanele în capetele unor puşcăriaşi… decedaţi. Actele de tortură ale unor cadavre. Ce poate să fie mai absurd decât aceasta! Un mort ucis pentru a doua oară. De ce să-i spargi capul unui deţinut care era deja mort? La ce bun? Şi totuşi o explicaţie există. Ca morţii să nu încerce cumva să evadeze.
Ei bine, nici până astăzi aceste tablouri ale lui Nedov nu sunt cunoscute de publicul larg, cu toate că ar merita. Au trecut câţiva ani de când artistul nu mai e în viaţă şi aceste lucrări sunt ameninţate să fie date uitării. Dar ar fi trist şi îngrozitor dacă s-ar întâmpla asta. Eu cred că Muzeul de Artă ar trebui să le achiziţioneze şi să le expună ca oricine să le poată vedea. Domnilor, nu-l condamnaţi pentru a doua oară, vorba unui alt clasic, pe Nedov, dar, de data asta, la uitare!
