(SĂNĂTATE) Când este grâul periculos?

În primăvara anului 2014, Sheela Pai a încetat să mai mănânce făinoase. Avocata în vârstă de 35 de ani din New York avusese, de-a lungul anilor, diferite simptome care păreau să nu aibă o legătură directă între ele: oboseală, stări de leşin, inflamaţii şi o puternică senzaţie de foame la numai o oră după ce lua masa. În cele din urmă, a ajuns să se întrebe dacă nu cumva aceste simptome sunt cauzate de dieta sa. După câteva experimente nereuşite cu diferite alimente, s-a hotărât să renunţe la produsele din făină de grâu. Când a făcut asta, viaţa ei s-a schimbat.

„Mai slăbisem şi în trecut, dar de această dată a fost diferit. Kilogramele se topeau pur şi simplu şi, pentru prima oară, nu mă mai simţeam lipsită de energie la 3 după-amiaza şi nu mai adormeam greu. Tenul meu se curăţase complet. Nu mai aveam o senzaţie de balonare, iar exerciţiile fizice chiar dădeau rezultate“, explică Pai. Starea sa de spirit s-a îmbunătăţit. Prietenii ei spuneau că e o persoană total diferită.

Pai nu a fost diagnosticată cu nicio boală cauzată de gluten, însă a observat că, dacă mânca mai multe produse făinoase într-o săptămână, simptomele reapăreau. În prezent, nu mai consumă deloc gluten şi vrea ca această schimbare să devină permanentă. „Nu îţi dai seama cât de bine te poţi simţi până nu încerci.“ Pai nu este singura care a renunţat la gluten. În America zilelor noastre, în care sunt lăudate cerealele ţării şi se consumă produse făinoase la aproape fiecare masă, asistăm la o revoluţie împotriva glutenului. Această revoltă a fost puternic influenţată de două cărţi de succes – Wheat Belly, a lui William Davis, care s-a vândut în peste un milion de exemplare, şi bestsellerul lui David Perlmutter, Grain Brain. Teoriile celor doi au fost promovate de o mulţime de oameni, de la experţi în nutriție la bloggeri culinari, şi au convins nenumărate persoane că grâul, unul dintre cele mai îndrăgite alimente, ne face rău.

Vedete ca Gwyneth Paltrow, Miley Cyrus sau Russell Crowe s-au arătat încântate de rezultatele dietei lor fără gluten, însă nu doar celebrităţile au adoptat acest regim. Potrivit unei recente cercetări de piaţă, aproximativ 30% dintre americani încearcă să reducă sau să elimine glutenul din alimentaţia lor, în timp ce 63% dintre ei consideră că o dietă fără gluten le poate îmbunătăţi sănătatea fizică şi mentală. Reacţiile împotriva glutenului au devenit atât de puternice încât şi supermarketurile obişnuite au acum o largă varietate de produse fără gluten, inclusiv pâine, paste, covrigi, prăjituri sau supe. Organizaţia de tineret The Girl Scouts vinde fursecuri fără gluten. Restaurantele Hooters au introdus un meniu fără gluten. În 2014, piaţa produselor fără gluten din America a avut încasări de 8,8 miliarde de dolari.

Dacă ar fi să ne luăm după teoriile din Wheat Belly şi Grain Brain, ar trebui să suspectăm chiar şi sandvișurile. Perlmutter, de profesie neurolog, susţine că are probe „de necontestat“ care dovedesc faptul că „cerealele îţi distrug treptat creierul.“ Davis, cardiolog, merge chiar mai departe de atât, afirmând că „va demonstra că cele mai populare cereale din lume sunt şi cele mai periculoase ingrediente pentru alimentaţie.“ Cele două cărţi face responsabil grâul pentru o lungă listă de afecţiuni: sindromul intestinului iritabil, cancer la sân, oase slăbite, diabet, boli cardiace, artrită, depresie, migrene, îmbătrânire prematură, schizofrenie, epilepsie, sindromul Tourette, probleme de memorie, anxietate şi insomnie. Şi ca şi când acestea nu ar fi fost suficiente, cu toții atenționează și că produsele din făină de grâu îngraşă.

Ca jurnalist care şi-a petrecut ultimii trei ani scriind o carte despre obsesia Americii pentru vitamine, am fost tentată să cataloghez întreaga mişcare împotriva glutenului drept un moft, o ultimă încercare de a găsi un singur „vinovat“ pentru toate problemele noastre de sănătate şi pentru creșterea în greutate. Însă apoi am cunoscut persoane precum Pai, care, deşi nu aveau un diagnostic specific, se simţeau mai bine de când renunţaseră la produsele din făină de grâu şi la gluten. Ce putea conţine grâul încât să le cauzeze probleme? Puteam fi afectaţi şi noi? Am vrut să aflu răspunsul ştiinţific pentru o întrebare care mă preocupa: este acea baghetă rumenă un adevărat deliciu sau o ameninţare serioasă pentru sănătate?

La scurt timp de la începutul documentării, am descoperit ceva ciudat: pe măsură ce mărturiile personale privind beneficiile renunţării la gluten se înmulţeau, câţiva oameni de ştiinţă specializaţi în analiza grâului au încercat să se implice în această dezbatere prin intermediul presei populare (Davis şi Perlmutter au amândoi studii medicale, dar niciunul nu are pregătirea necesară pentru a trata tulburările cauzate de consumul cerealelor şi nu a publicat cercetări sau studii ample referitoare la gluten sau grâu în revistele medicale de specialitate). Alessio Fasano, directorul Centrului de Cercetare şi Tratament pentru Celiachie de la MassGeneral Hospital for Children din Boston, ale cărui studii sunt frecvent invocate de medicii Davis şi Perlmutter, susţine că mulţi specialişti nu se implică în această chestiune deoarece argumentele celor care sunt împotriva glutenului sunt „atât de exagerate încât nici nu merită să fie luate în considerare.“ Dar doctorul Fasano şi-a dat seama că această tactică nu este deloc eficientă. Dacă cei care studiază cerealele şi efectele lor asupra sănătăţii nu vorbesc, cum va putea afla publicul adevărul? Aşa că mi-am propus să găsesc experţi care să îmi spună tot ce ar trebui să ştim despre gluten.

Când este grâul periculos?

Să începem cu cele mai simple date. Sunt oameni care ar trebui să evite din start produsele din făină de grâu, iar aceşti oameni sunt cei diagnosticaţi cu boala celiacă sau cei care au alergie la un astfel de ingredient. Boala celiacă este autoimună, incurabilă şi se declanşează uneori pe fondul existenţei altor afecţiuni autoimune precum diabetul de tip 1 sau afecţiunile glandei tiroide. Celiachia este activată de prezenţa glutenului, un amestec de molecule şi proteine care se află în grâu (orzul şi secara conţin proteine similare şi ar trebui evitate de persoanele care suferă de boala celiacă, însă deocamdată ne vom concentra doar asupra grâului şi a glutenului). Singurul tratament pentru tulburarea celiacă este un regim alimentar lipsit de gluten pentru tot restul vieţii.

Dar să ţii o dietă complet lipsită de gluten nu este tocmai „floare la ureche“, după cum susţine Alessio Fasano. Glutenul este cel care face anumite produse făinoase atât de gustoase: ei îi conferă pâinii acea textură moale şi o ajută să crească. O dietă fără gluten presupune mai mult decât simpla evitare a gogoşilor şi a covrigeilor, deoarece glutenul este inclus în componenţa unei largi varietăţi de produse, de la sos de soia, dressing pentru salate şi suplimente alimentare la produse cosmetice. Oamenii care suferă de boala celiacă nu au alternativă: chiar dacă mănâncă o cantitate mică de gluten, propriul sistem imunitar începe să le atace organismul şi, în special, intestinul subţire, cu un rol esenţial în absorbţia nutrienţilor din alimente. Iar acest lucru poate duce la scăderea în greutate, deficit de vitamine şi minerale, iar pe termen scurt, constipaţie şi balonare (simptomele bolii nu sunt întotdeauna evidente, din acest motiv, 80% dintre cei care suferă de afecţiunea celiacă nu îşi dau seama de ea). Lăsată netratată, celiachia poate favoriza în timp apariţia osteoporozei, a cancerului intestinal, a infertilităţii şi poate provoca inclusiv decesul.

De asemenea, există persoane care au alergie la grâu, iar această alergie le afectează o altă ramură a sistemului imunitar, care, dacă este expusă la grâu, declanşează simptome ca respiraţie sacadată, urticarie, nas înfundat sau inflamaţie a buzelor. Spre deosebire de boala celiacă, alergia la grâu poate dispărea de la sine – aproape două treimi dintre copiii care sunt diagnosticaţi scapă de această alergie până ajung la vârsta de 12 ani.

Boala celiacă şi alergia la grâu sunt dovada că grâul poate fi toxic pentru anumite persoane – iar procentul celor care suferă de celiachie a crescut în mod misterios în America ultimilor 50 de ani. În orice caz, ambele afecţiuni sunt rare: celiachia afectează numai 1% din populaţie, în timp ce mai puţin de 1% din populaţia adultă suferă de alergie la grâu. Atunci ce se întâmplă cu 30% din populaţia americană care doreşte să reducă glutenul? Chiar există o problemă cauzată de grâu?

Probe clare

Ar putea fi simplu să tragem concluzia că pentru toţi ceilalţi dieta fără gluten e doar un capriciu. Dar asta nu e adevărat. Specialiştii în celiachie afirmă că sunt persoane care au probleme din cauza grâului sau a glutenului, chiar dacă nu au fost diagnosticate cu boala celiacă sau cu alergie. „Ştim că se întâmplă ceva“, spune medicul Joseph Murray, gastroenterolog la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota, şi preşedintele Societăţii Americane pentru Studiul Celiachiei. La fel ca doctorul Fasano, el a tratat afecţiunile cauzate de grâu în ultimii 15 ani: „Dar nu ne dăm seama ce ar putea fi.“ Niciunul dintre specialiştii cu care am vorbit nu mi-a putut da un număr exact al celor care au probleme din cauza glutenului, dar toţi au fost de părere că vorbim de un procent mai mic de 30% dintre americani.

Pentru toţi aceşti indivizi, consumul glutenului poate duce la apariţia unor simptome specifice celiachiei, precum gaze ori balonare. Dar consumul produselor cu gluten mai poate cauza şi migrene, dureri de articulaţii sau o senzaţie de amorţeală a degetelor de la mâini şi de la picioare. Nu există analize pentru a depista această tulburare: diagnosticul ei este bazat pe explicaţia că nu e celiachie. Poate fi identificată uşor pentru că se observă o îmbunătăţire a stării de sănătate atunci când renunţi la gluten şi la produse din făină de grâu şi o revenire a simptomelor problematice atunci când începi să le consumi iar.

Acest sindrom a primit numele de sensibilitate non-celiacă la gluten (non-celiac gluten sensitivity, sau, mai simplu spus, NCGS) şi a fost acceptat de întreaga comunitate ştiinţifică. Totuşi, nu este clar dacă afecţiunea este cauzată de gluten în mod special, mai ales că numeroase teorii privind glutenul sunt în continuare intens dezbătute. De exemplu, în rândul celor din tabăra antigluten există o concepţie potrivit căreia problemele de sănătate cauzate de consumul de produse din făină de grâu se datorează schimbărilor privind metodele de cultivare a grâului din ultima jumătate de secol. În cartea lui, doctorul Davis susţine că grâul a fost „cultivat, supus unor modificări şi replantat la loc pentru a se obţine o specie complet unică, total diferită de ceea ce obişnuiam noi să numim grâu.“ Însă eu nu am putut găsi un specialist care să creadă că glutenul sau alte proteine s-au transformat semnificativ în ultimul secol. În schimb, conform medicului Brett Carver, profesor de genetică la Oklahoma State University, cele mai mari schimbări privind grâul s-au petrecut foarte lent, fiind rezultatul miilor de ani de evoluţie.

Susţinătorii taberei antigluten îţi vor mai spune că grâul actual are un conţinut mai mare de gluten decât grâul pe care îl consumau bunicii noştri şi că acest gluten nu mai este tolerat de organismul nostru. Dar, după cum mi-a explicat Carver, „nu există dovezi care să susţină afirmaţia că glutenul din produsele zilelor noastre este mai puţin tolerat decât glutenul din trecut.“ Donald Kasarda, un fost chimist al Serviciului pentru Cercetarea Agricolă, care a studiat proteinele grâului mai bine de 40 de ani, a concluzionat într-o lucrare recentă că glutenul din compoziţia grâului nu a crescut semnificativ în ultimul secol, ba chiar ar fi scăzut.

sursa: unica.ro