Social

Sărăcia nu-şi alege victimele…

Dar dacă ai avea ambele picioare amputate, interdicţie de a munci şi un copilaş doar de câteva luni, care se hrăneşte deocamdată din sânul mamei şi din mila oamenilor cu suflet mare? Iar, pe lângă toate acestea, ţi-ar lipsi şi un acoperiş deasupra capului…

Aceasta este „radiografia” vieţii lui Ion, a Olgăi M. şi a fetiţei lor, Laura. Sunt o tânără familie care încearcă din răsputeri să supravieţuiască, cu toate că până acum parcă toate au mers împotriva lor. Cazul lor nu este unul singular şi fără precedent, dar fenomenul sărăciei s-a infiltrat atât de mult în viaţa noastră cotidiană, încât am învăţat să-l percepem ca pe un lucru firesc, fără a ne mai opri să ascultăm durerea cuiva. Ion şi Olga sunt doi tineri care îşi doresc cu disperare să trăiască şi chiar dacă nu au uneori nici ce mânca, nici ce îmbrăca sau unde dormi, nu au părăsit-o pe micuţa Laura, ci se luptă împreună pentru vremuri mai bune.

Ne stânjenim şi astăzi să recunoaştem că suntem săraci, că nu avem de mâncare sau o casă şi percepem acest lucru ca fiind un rezultat al slăbiciunii noastre, inculpându-ne pe noi înşine pentru eşecurile prin care trecem. Aşa i-am găsit şi pe Ion şi Olga. Cu ochii plecaţi la pământ ne povestesc cum de s-a întâmplat că s-au împotmolit atât de greu chiar la început de viaţă. Ion este invalid, n-ar fi în stare să meargă dacă n-ar avea proteze. Şi-a pierdut ambele picioare din cauza unei gangrene, care a evoluat atât de rapid, încât medicii nu au mai reuşit să i le salveze. Familia lui se ţine cam departe de el, ne povesteşte Ion. Când mama i-a murit, sora a vândut casa părintească, el pomenindu-se astfel pe drumuri. Deşi are grad de

invaliditate, Ion este lăsat de stat să moară de foame cu o pensie de doar 107 lei. Banii nu i-ar ajunge nici măcar să-i cumpere Laurei de mâncare sau medicamente pentru o singură zi. Nici soţia sa, Olga, nu are mai multă susţinere de la părinţii ei. Familia ar trebui să fie cel mai puternic pilon de sprijin, dar, în cazul Olgăi, ea a devenit un duşman. Nu-mi puteam închipui cum poate dormi liniştită o mamă când nu ştie ce face copilul ei şi nu şi-a văzut nepoţica niciodată.

Din povestea Olgăi aflăm că oamenii pot fi foarte răi, chiar dacă le curge în vene acelaşi sânge. „Ne străduim să stăm mai departe de familia mea. Ne-au provocat şi aşa destule greutăţi”, ne spune tânăra mămică. Aflăm, aşadar, că familia Olgăi este una înstărită, cu o casă cu două nivele, maşină şi tot ce e necesar pentru un trai mai mult decât decent. Chiar dacă nu s-au mai văzut de mult timp, Olga nu mai vrea să-şi vadă mama şi tatăl, deşi le mai scrie uneori scrisori. Motivul este unul emoţionant: părinţii ei nu l-au acceptat niciodată pe Ion, iar de nenumărate ori au încercat să-i despartă. Tinerii îşi aduc aminte cum părinţii au dus-o pe Olga în România şi au lăsat-o acolo fără acte o lună de zile, fără ca ea să poată lua legătura cu Ion, pe atunci încă iubitul ei. „Într-o seară n-am mai rezistat depresiei şi mi-am tăiat venele, dar am scăpat cu viaţă. Atunci părinţii au înţeles că nu pot să trăiesc fără el şi m-au adus acasă, unde oricum mă ţineau izolată şi nu aveam acces la telefon”. Deşi la casa părintească Olga avea siguranţa zilei de mâine, căldură, haine, mâncare, bani, ea a lăsat totul pentru Ion, pentru că iubirea, spune ea, e mai presus de toate. A fugit de acasă pentru a fi împreună cu cel pe care îl iubeşte. Între timp, a apărut Laura, o fetiţă sănătoasă tun, foarte frumoasă, care deja zâmbeşte şi încearcă să gângurească. „Mama încă nu a văzut-o niciodată. Este supărată pe mine pentru drumul pe care l-am ales”, ne spune femeia, totuşi cu o tristeţe vădită în ochi.

Deocamdată ei stau în chirie. Un om cu suflet mare a acceptat să le ofere un acoperiş deasupra capului, cerându-le doar să achite serviciile comunale. Jenat şi copleşit de probleme, Ion ne cere ajutorul. Nu pentru el, pentru fetiţa lor. Uneori nici măcar de mâncare nu au, iar facturile vin lunar ca un cer negru peste ei. Vor să supravieţuiască, chiar dacă până acum nu li s-au dat prea multe şanse. „Dacă statul îşi lasă cetăţenii să moară în stradă, oamenii nu trebuie să procedeze la fel”, ne spune răvăşit bărbatul.

Tânăra familie speră că, prin intermediul ziarului nostru, oamenii care vor afla istoria lor le vor veni în ajutor.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *