Unui om orgolios, dar cam sarac
Niste consateni, dorind sa se amuze,
La o aniversare i-au daruit un frac,
Dar l-au prevenit, cerandu-si scuze,
Ca haina asta e de sarbatoare,
Si celui care-o poarta, respect i-aduce mare.
Orgoliosul, insa, hotari: Ce dracu’!
In dulap de-l tin, respect n-aduce fracul.
Si incepu sa-l poarte zi de zi prin sat,
Ba il vedeau satenii, in el impopotat,
Ducandu-se cu sapa la prasit la vie,
Ba la o cumetrie, ba in berarie…
Observa saracul ca, oriunde-apare,
Haina lui era privita cu mirare.
Se credea, sarmanul, de invidiat,
Desi-n realitate era cam deocheat,
Consatenii il tratau ca pe-un ticnit,
Cu toate ca umbla in frac frumos gatit.
Prostia mai intotdeauna crede
Ca ea sub haina nu se vede,
Dar cand mai si pretinde sa fie respectata,
Indeosebi apare… gogonata.
