Pamflet suprarealist cu mai multe sensuri
Avertizez iubitul meu cititor ca, in titlul de mai sus, Ala nu e un nume concret si nu denumeste, deci, o persoana concreta. Ala, in cazul dat e un nume abstract, generalizator, e mai degraba un fel de eticheta care poate fi lipita pe fruntea mai multor doamne care poarta acest aristocratic nume. De ce aristocratic?
Pentru ca, de regula, unele distinse doamne, purtatoare ale acestui nume, fac parte din elitele de conducere; nu am prea auzit, de pilda, acest nume la tara – acolo, doamnele, pardon, babele de la prasit si de la scos sfecla au nume simple, cum ar fi Anastasia, Maria, Ana… Fac aceasta precizare ca nu cumva sa se creada ca sarmana Ala din titlu ar fi chiar doamna Ala Popescu, sefa Curtii de Conturi.
Asadar, imi telefoneaza ieri-dimineata o doamna, care s-a prezentat drept Ala, si m-a intrebat cu multa delicatete sufleteasca ce inseamna notiunea „sarmana” din sintagma „sarmana Ala” din titlul unui articolas decent si inofensiv publicat de mine in TIMPUL de ieri. Intrebarea dnei Ala m-a teleportat in tineretile mele cand faceam doctoratul la Academie, avandu-l drept conducator stiintific pe iubitul si regretatul academician Silviu Berejan. I-am explicat misterioasei anonime Ala, cu modestia ce ma caracterizeaza plenar, ca am luat un doctorat in semantica limbii moldovenesti (romane) si ma pricep putin la tainele cuvintelor.
Bineinteles, n-am considerat ca fiind modest si productiv sa-i vorbesc despre diferenta dintre semantica clasica si semantica functionala, despre structura semantica a cuvantului, despre sens, context, intercontextualitate si alte bazdaganii terminologice de acest gen. I-am explicat ca in sintagma „sarmana Ala” cuvantul „sarmana” ar putea sa insemne foarte multe, gama sensurilor ar putea fi comparata cu un sirag de margele multicolore si ar incapea intre doua poluri opuse – ridicol si sublim.
Intru-nu cuvant, ii zic, chestia tine de ceea ce in mod curent e denumit printr-o notiune vaga si abstracta – maiestrie artistica. Se vede ca tema o plictisea, fiindca a dorit sa trecem la alt subiect, de altfel, foarte interesant si actual: ce cred eu despre Curtea de Conturi din R. Moldova, ce parere am despre performantele acestei onorabile institutii, cum apreciez eu transparenta din activitatea ei (a institutiei respective), de unde ma informez si ma dezinformez cand scriu despre acest subiect?
Inima imi sopteste ca aici trebuie sa comit o mica abatere, deloc lirica. Regret mult ca dna Ala nu a dorit sa continuam discutia despre maiestria artistica si fascinantul joc al sensurilor pentru ca i-as fi destainuit niste lucruri foarte interesante vizavi de limba in care gandesc si scriu, o problema care astazi ii preocupa pe multi.
Daca imi mai telefoneaza, numaidecat voi aborda acest subiect interesant, aici si acum doresc sa spun doar atat: pana la prabusirea URSS, lucrarile de doctorat la Institutul de Limba al AS din RSSM, dar si la toate universitatile, se scriau in limba rusa. Unii, care stiau ruseste, le scriau direct in ruseste, altii le scriau in „moldoveneste” si le traduceau in rusa. Eu faceam parte din categoria celor care vorbeam (si acum o vorbesc) foarte rau limba rusa…Doamne, ce cosmar!
Deoarece m-am ocupat de substantivele deverbale (adica formate de la verbe) cu sufixele -ura, -iala s.a.m.d. trebuia sa traduc in ruseste asemenea cuvintele din limba romana ca fosaiala, invarteala, toropeala, arsura, varsatura, intorsatura s.a.m.d. Atunci mi-au albit tamplele de iubire fata de Imperiul Sovietic Rusesc, o iubire care a ramas si astazi nestinsa si pe care o manifest fata de acei care cer ca limba rusa sa fie declarata (din nou) drept limba de stat. Asa sunt eu si asa gandesc eu in rustica si rusificata limba mea cea romana din Basarabia, care a fost cedata rusilor, fara un foc de arma, de catre fratii romani din Regat.
Acum sa revin la „sarmana Ala” si la problemele legate de Curtea de Conturi. Daca mi-ar fi telefonat nu o oarecare „sarmana Ala”, ci omonima dumneaei, dna Ala (Popescu) de la Curtea de Conturi, i-as fi spus urmatoarele: Stimata doamna Ala Popescu, apar tot mai multe dovezi, probe concrete ca in timpul guvernarii Voronin s-a furat ca in codru. Au existat (si mai exista) mafia carnii, mafia zaharului si alte foarte multe mafii si mafiute care au atacat ca un cancer trupul acestui stat, de la cap pana la picioare.
Despre aceasta stiau toti. Vorba mea de ieri: si SIS, si MAI, si CCCEC, si Procuratura, si Departamentul Vamal, si Ministerul de Finante, si consilierii „tatalui nostru"… Deci, s-a FURAT SUB INALTUL PATRONAJ. Stie foarte bine acest lucru si „sarmana Ala”, care acum ar vrea sa iasa basma curata.
Acum cred ca a devenit clar in ce sens am folosit cuvantul „sarmana” din imbinarea „sarmana Ala”: e „sarmana” pentru ca a stiut, dar a tacut. Daca n-a stiut, e si mai „sarmana”. Dar a stiut. Asta am dorit sa-i spun si anonimei Ala. Dar mi-a inchis telefonul. Brusc. Brutal. Stilul mi-e cunoscut – e stilul oamenilor din echipa Voronin. Afirm acest lucru nerugat, neinfluentat si nedezinformat de nimeni (de la guvern sau presedintie). Deocamdata, atat.
