Scandal în România privind răspunderea penală a deputaților. “Toată discuția din spațiul public este nu artificială, ci falsă de-a dreptul”

Uimirea mea este amplificată de implicarea în dezbaterea publică a unor oameni care fac legi sau lucrează cu legi extrem de des și comit erori inadmisibile.

Problema: Discuția s-a declanșat față de categoriile sociale care răspund penal pentru anumite infracțiuni prevăzute în Codul penal. Astfel, infracțiunile de luare de mită sau primirea de foloase necuvenite se comit de „funcționar”, iar infracțiunea de conflict de interese se comite de „funcționar public”. Deci, comiterea acelor fapte de către persoane care nu au aceste calități, nu poate atrage răspunderea penală pentru respectivele infracțiuni.

Ce înseamnă „funcționar public” în Codul penal? Răspunsul este dat de două articole din Cod.

1. Titul VIII din partea generală a Codului Penal, se numește „Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală”. Art. 140 prevede „Ori de câte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înţelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel”. De aici rezultă două consecințe: a) atunci când întâlnim un termen în Codul penal care e explicat în Titlul VIII, suntem obligați să respectăm acea definiție; b) nu se poate face trimitere la nicio altă lege: nici de statut al unei profesii, ocupații, funcții, demnități, nici de organizare sau de funcționare a unor instituții, autorități etc.

2. Art. 147 alin. 1 definește „Prin functionar public se întelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145” (acest din urmă articol arată că „Prin termenul public se întelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”).

Cine este „funcționar public”? Din alin.1 al art. 147 C.pen. rezultă că este „funcționar public” directorul unei instituții, președintele unei autorități, profesorul sau doctorul (indiferent că lucrează în sistemul public sau privat, pentru că desfășoară activități de interes public – învățământul și sănătatea), polițistul, judecătorul, procurorul, grefierul, ministrul, deputatul, senatorul. Dar și paznicul, femeia de serviciu, electricianul angajat la Senat, Palatul Victoria, instanță, parchet, școală, spital.

De reținut: Atât timp cât în legea penală se folosesc termeni și expresii cu înțelesuri distincte, rezultă că, în situația analizată de noi: 1. Nu are importanță dacă cel care comite fapta este personal contractual (încadrat potrivit Codului Muncii), funcționar public (încadrat potrivit Legii nr.188/1999), funcționar public cu statut special (polițist), magistrat (judecător, procuror), demnitar (președintele țării, parlamentar, ministru, membru CSM). 2. Nu are importanță cum s-a făcut recrutarea pe acel post: alegere (președintele țării, parlamentari, primari), numire (miniștri), concurs (profesori, magistrați, polițiști, grefieri). 3. Nu are importanță statutul persoanei respective, adică dacă el își exercită demnitatea, funcția, profesia, ocupația în baza unei legi generale (codul muncii) ori a unei legi speciale (demnitar, diplomat, magistrat, funcționar). Nu are importanță durata mandatului/funcției, salariul/indemnizația primită. Așadar, pentru a fi subiect activ al infracțiunii de conflict de interese, nu are importanță statutul profesional al persoanei care comite fapta, ci doar ca ea să se încadreze în categoriile la care face referire art. 147 alin. 1 C.pen.

Dacă nu s-a înțeles Mai sus am făcut o expunere juridică și clară. Dacă totuși nu m-am făcut înțeles, am o soluție alternativă: Să uităm pentru câteva momente de cuvintele „funcționar (public)” și să folosim „calitatea X”, de asemenea, să găsim exemple de astfel de calități. Prin urmare, explicația de mai sus se reduce la: Infracțiunea de conflict de interese se sancționează penal când e comisă de cel care are „calitatea X”. Conform definițiilor obligtoriu de respectat date de art. 147 rap. la art. 145 C.pen parlamentarul are „calitatea X”. De aici rezultă că infracțiunea de „conflict de interes” poate fi comisă de un parlamentar.

Concluzie: toată discuția din spațiul public este nu artificială, ci falsă de-a dreptul. Nimeni nu a spus că parlamentarii ar fi funcționari publici (adică au calitatea reglementată de Legea 188/1999, ci doar că ei răspund ca „funcționar public” (calitatea „X”!) pentru infracțiunile din Codul penal care privesc „funcționarul public” (art. 147 alin.1 C.pen).

PS A de mai sus de soluționează în baza cursului de penal general din anul II la facultatea de drept si, eventual, drept penal special din anul III. Orice student la Drept știe astea. Teoretic, ar fi trebuit să le știe și absolvenții. Din ce am văzut zilele astea, constat că doar unii se pricep, restul își dau cu părerea. Și totuși, consultarea unor specialiști sau cel puțin citirea Codului penal – nimeni nu poate invoca necunoașterea legii – s-ar fi impus mai înainte de adoptarea oricăror poziții publice.

PPS Dezbaterea a mai relevat un aspect: disprețul cu care este tratat un corp extrem de numeros de bugetari: funcționarii publici. Asta la 14 ani de la apariția legii lor…
 
Autor: Cristi Danileț
membru al Consiliul Superior al Magistraturii din România

Sursa: contributors.ro