Ca această activitate să contribuie la formarea concepțiilor și convingerilor sănătoase a populației, m-am gândit la cartea „Ochiul lui Esop” de Constantin Tănase. Dar, pentru a face această propunere, trebuia să am măcar vreo 10 cărți. Îmi făcusem și un plan cu visuri frumoase, că după ce va fi citită măcar de 100 de persoane, să organizăm conferința cititorilor la care să invităm pe cineva din familia autorului.

Pentru a-mi îndeplini dorința și visul am început să caut cărțile, neștiind că m-am avântat într-o aventură zadarnică. Cartea n-am găsit-o nici la biblioteca din sat, nici la biblioteca școlii, și nici la bibliotecile din satele vecine. Ca să nu colind satele în zădar (bibliotecile nu au telefoane), m-am adresat la șefa bibliotecii din raion, de la care am aflat că nu este nici acolo.

La magazinul de cărți din Briceni nici n-au auzit de acest autor. În sate, librării nu sunt. În legătură cu aceasta vin cu ideea că bibliotecarele, care majoritatea dintre ele primesc bani, să devină și vânzătoare de cărți, ceea ce ar fi bine atât pentru cititori, cât și pentru autor.

Eu am ales această carte, fiindcă, de fapt, eu am citit-o până a fi editată. Am citit-o în articolele autorului publicate în ziarele la care am lucrat. Ca să scap de șirul de insuccese și să-mi îndeplinesc dorința, mi-a dat o șansă chiar ziarul TIMPUL, pe care îl citesc fără întrerupere de când a apărut. Din ziar, am aflat că pot să-mi cumpăr cartea de la redacție.

Fiind consilier, pentru prima dată, am aflat că voi fi remunerată cu niște bani. Cu gândul că îi voi primi, am hotărât să cumpăr 10 cărți din banii mei, iar după ce vor fi citite să le dau bibliotecii din sat și a școlii.

Pe 28 decembrie, mi s-a spus că toate cărțile cu acest titlu au fost deja vândute. Mai apoi am aflat că aceasta nici n-a fost pusă în vânzare în magazinele din raioane. Toate cărțile au fost vândute de familia autorului și de redacția ziarului. Dar cel mai dureros este faptul că toate cărțile lui C. Tănase au aceeași soartă – familia le-a editat și familia, împreună cu redacția ziarului TIMPUL, le-a vândut.

Cu vreo 30 de ani în urmă, neștiind la ce voi ajunge, m-am lansat într-o aventură în căutarea cărților lui Ion Druță, cărți care au contribuit la deșteptarea noastră națională. Aventura m-a dus la concluzia că operele lui Druță erau marginalizate în Moldova, pe când în Rusia se editau în tiraje de sute de mii.

Astăzi, cărțile lui C. Tănase nu pot să nu se editeze, fiindcă toate cheltuielile de editare aparțin familiei autorului, iar statul nu are nicio contribuție nici la editare, nici la vânzarea, sau promovarea lor. Spunând că statul nu contribuie la vânzarea cărților, mă gândesc la cumpărarea de către stat a unui număr de cărți pentru bibliotecile Ministerului Culturii și a Ministerului Educației.

Dacă satul ar cumpăra pentru fiecare bibliotecă numai câte o carte, s-ar aduna 200-400 de cărți și lucrul acesta ar fi un mare ajutor pentru autorii de cărți.

De ce nu se implică statul?

Ca să aflăm răspuns, trebuie să știm că statul este un număr mare de funcționari care în marea lor majoritate sunt incapabili să gândească creativ, să-și îndeplinească cât mai bine munca. Funcționarii noștri așteaptă ordine de sus și-s incapabili să aibă inițiative. Statul este defectuos, fiindcă funcționarii lui alcătuiesc piramida statală, în a cărui vârf se află persoane și nu personalități cu caractere puternice. E un stat prost și antinațional. În piramida statului nostru stricăciunea se răspândește de sus în jos ca o reacție care a molipsit toată populația.
E imposibil ca statul nostru prost, hoț și antinațional să susțină editarea, vânzarea, promovarea cărților lui C. Tănase, fiindcă ele sunt obiective imparțiale, naționale și arată cititorului lașitatea, incompetența, lăcomia, perfidia indivizilor care alcătuiesc acest stat.

Sunt profund indignat că intenția mea, pe care o consider bună, deocamdată rămâne eșuată și nu-mi rămâne decât un fir de speranță ca noul guvern, care adună toți banii (să nu-i fure), să-i împartă mai judicios și, poate va avea o atitudine mai grijulie față de autorii de cărți, față de biblioteci, iar prin aceasta și față de cititori.

Vreau să cred că scrisoarea mea dacă va fi publicată, va contribui la editarea cărților lui C. Tănase, iar aceste cărți ar fi niște injecții care ar lecui electoratul nostru grav bolnav care nu-i în stare să-și aleagă o conducere ce ar forma un stat sănătos.

Grigore Duluță,
s. Drepcăuți,
r-nul Briceni