(SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII) Dorul Unirii, al poporului și al conlucrării comune va izbuti
Mii și sute de brațe s-au ridicat spre cer a încuviințare. Ce poate fi mai nobil și mai măreț? Așa a fost la 16 mai a.c. Tinerii ne-au reînviat încrederea, forțele și unitatea în crezul biruinței dreptății de la Nistru până la Tisa… S-ar fi bucurat și Gr. Vieru, și Constantin Tănase. S-ar fi bucurat sute și mii de luptători din trecutul nostru istoric!
Situația de astăzi e tristă pentru băștinașii noștri. Nedreptățile curg și curg în R. Moldova. Cinismul și hoția sunt la ele acasă. Mai corupți politicieni n-a văzut acest pământ. Mai oportuniști ca ei cine a văzut?! Și iar se vor votați de săracii cei mulți ai satelor și ai orașelor… Un teatru al absurdului este Republica Moldova. Cine ne spune că Renato Usatîi și Ilan Shor se vor primari?!
Peste multe se trece cu vederea în R. Moldova. De ce? Sunt miopi cei de la conducere? Nu cred. Ei urmăresc scopurile lor și au nevoie de cei mulți numai în timpul alegerilor. S-a văzut aceasta de la ‘91 încoace… Moldovenii din RM au un handicap, ei sunt restanțieri la istorie, adevăr și conștiință națională. De atâta timp se vorbește despre lucruri știute și răsștiute. Și la asta rămânem. Iar istorie fac alții. Moldovenii noștri așteaptă ca cineva să ne facă istorie.
State și popoare au existat și vor mai exista. Ele se refac mereu. Putin și Lukașenko fac o uniune de zeci de ani. Putin mai vrea o uniune, în felul înțeles de el, cu Ucraina. Se vehiculează mai multe proiecte de „țări” la Odesa. Și despre Basarabia se gândește la fel a cui să fie oare.
Noi ce facem? Cum procedăm? Istoricii din Parlament s-au „recalificat” ca și cei care nu-i mai sufereau pe comuniști. Da, nu mai suntem în 1940 (iunie)… Dar acest 1940 se repetă sub altă formă, sub altă mască. Roșie și ea. De roșu n-a trecut nici 9 mai… E un proiect de țară RM? Suverană și… independentă. Dar cine ne respectă suveranitatea? Și cine calcă în picioare această fragilă suveranitate de zeci de ani? Iar neutralitatea noastră este o farsă.
Uniunea Europeană a fost și este cu noi ca o adevărată mamă. Ne ocrotește, ne îndeamnă pe cărări mai sigure, ne pregătește de BAC-ul european… și noi cum răspundem? Ne spune Maia Sandu… dar și răspunsul ei este întârziat. Oare să nu ajungă adevărul la noi? Oare vom mai pierde generații în continuare? Risipim energii fără cruțare, de ce? Pe noi nu ne preocupă soarta basarabenilor împrăștiați prin lume, decimați, duși prin Siberii de gheață, înfometați, băgați în colhozuri cu de-a sila, lipsiți cu brutalitate de averi ș.a.m.d. Nu ne rupe inima mormintele necunoscute ale basarabenilor de la Vladivostok până la Atlantic, de la Nistru și până la tundra Nordului…
Dar ce soartă au muncitorii noștri în Federația Rusă? Câți s-au pierdut deja acolo. Dodon și Usatîi ne fură cu adevărat atenția și ne aduc noi iluzii. Și noi ce facem. Vrem să fim iar pradă impostorilor în sec. al XXI-lea?
Intelectualitatea și tinerii de astăzi pot să salveze acest popor de o nouă rușine și catastrofă în noul veac. Toți cei cu inima curată ne pot călăuzi pe un drum al propășirii și al conlucrării, al progresului și al fericirii. Să ne ferim fiecare și împreună de brute politice. Destinul nostru e unitatea de simțire, religie și neam. E cunoașterea adâncă a istoriei, a greșelilor ei și ale noastre. Așteptăm un val nou, o voință puternică, care să curețe această palmă de pământ și care deschide o nouă pagină în Istorie. Una directă și pe potriva așteptărilor concetățenilor.
Iov Rusnac, pedagog-pensionar, s. Bulboaca, r-nul Briceni.