Eu cred că tema e atât de importantă, strigătoare la cer, că ar trebui discutată şi în plenul Parlamentului. S-a discutat? Se va discuta? Când? Tare aş vrea să aflu părerile miniştrilor şi parlamentarilor corupţi, precum şi ale altor demnitari, care s-ar părea că sunt sfinţi la prima vedere, dar care, deşi văd toate bazaconiile şi fărădelegile din interior, ei totuşi tac şi evident fac rău societăţii. Probabil că şi ei nu sunt fără de păcate şi le convine această stare de lucruri.
Mai înainte visam să ajungem şi noi la o viaţă democratică, ca în ţările din Occident, dar zadarnic. Dorinţele n-au avut sorţi de izbândă, pentru că noi nu avem până în prezent niciun partid cu adevărat democratic. Ele toate au fost şi mai sunt formate din foşti comunişti, comsomolişti sau pionieri. Comuniştii au fost şi mai sunt primii preşedinţi – molâul Snegur, şmecherul Lucinschi şi agramatul Voronin. Deci nu întâmplător pământul ţăranilor desproprietăriţi de regimul sovietic a fost dat colhoznicilor, dar nu foştilor proprietari. Pentru că aşa a decis Parlamentul statului de drept (comunist) al RM. Proprietăţile confiscate în mod arbitrar de la persoanele deportate în Siberia aşa şi nu au fost retrocedate stăpânilor de drept, li s-au făgăduit doar compensaţii de râsul lumii, până la 200 de lei, cu care nu puteai să-ţi cumperi nicio uşă la bordei. Soldaţilor armatei roşii (de sânge), în prezent veteranii celui de-al Doilea Război Mondial, însă în fiecare an, de 9 mai, li se oferă într-un cadru solemn câte 600 de lei, pentru că ne-au „eliberat” de casă, de pământul natal şi ne-au dus într-o lume străină. Timp de 20 de ani, bieţii oameni supuşi regimului comunist-fascist n-au fost până în prezent reabilitaţi. Majoritatea din ei au murit în sărăcie şi tristeţe cu stigmatul „duşman al norodului”, semn al ruşinii şi al dezonoarei.
De aceea cred că am ajuns azi să avem un stat strâmb, devorat de corupţie în toate structurile sale. Dotat cu minte lucidă şi cu spirit analitic, autorul editorialului ne-a propus şi unica metodă de stârpire a acestui flagel al decadenţei, depravării şi desfrâului – revoluţia de sus în jos. Eu sunt gata de aşa ceva. Altfel ne vom bălăci în sărăcie, umilinţă şi batjocură şi nu vom fi primiţi în dorita Uniune Europeană în vecii vecilor.
Închei rândurile de mai sus cu o afirmaţie a umoristului Eduard Jurist: „Corupţia nu e o fatalitate. Corupţia e un viciu de fond. Corupţia e o deturnare de fonduri. Corupţia poate fi eradicată. Corupţia poate fi stârpită. E… trebuie… Va fi… Va fi?”.
Grigore Croitoru,
or. Camenca
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
