Scuipatul în stradă – sport naţional

Dar am omis un lucru – scuipatul, care ne aduce cu atât mai multă plăcere cu cât avem şi un public numeros. Pe lângă mâncatul seminţelor de floarea-soarelui, cred că ar trebui să declarăm scuipatul în stradă drept sport naţional.

Cred că mi se întâmplă în fiece zi a săptămânii să aud în spatele meu un horcăit specific – pregătirea intenţiei. Şi nu ştiu cum se face că individul cu pricina scuipă doar când mă depăşeşte, mândru de fapta sa. De parcă ar fi un animal de casă şi-mi atrage atenţia – „Uite ce pot eu să fac!”. În faţa scării mele, în fiece seară se adună o gaşcă de vreo cinci-şase adolescenţi. Pentru a intra în bloc, trebuie mereu să sar peste balta de secreţii bucale, sub privirile mulţumite ale tinerilor.

Recunosc, nu am atenţionat pe nimeni asupra acestui gest nesimţit, dar bine calculat. Mi-a fost frică să nu fiu scuipată drept în faţă. La ce te mai poţi aştepta de la o persoană care scuipă mândră în mijlocul străzii?

Recent, într-un oraş spaniol, primăria a decis să introducă amenzi pentru localnicii sau turiştii care scuipă pe stradă. Astfel că persoanele care sunt prinse scuipând pe stradă pot primi amenzi de până la 750 de euro. Pe când şi la noi un astfel de regulament? Poate nu aş introduce amenzi plătite cu bani, ci l-aş pune pe cel prins să spele după el, să facă strada curată.

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

Silvia Ursu
psihologie@timpul.md

Timpul Suplimentul Femeia