Îmi amintesc că în tinerețe mi se părea destul de greu să postesc. Mai ales în studenție, când nu întotdeauna aveam timp să gătesc sau bani pentru produse speciale. Se întâmpla să fiu la facultate toată ziua și să nu găsesc în bufetele din jur mâncare de post. Țineam postul cu încăpățânare și chiar dacă aveam și bucuria de a respecta regula, apăreau și greutățile.
Cu cât au trecut anii, cu atât ușurința de a posti a crescut. Acum aștept cu bucurie posturile și uneori mă gândesc că nici nu mai constituie o virtute de vreme ce e deja un mecanism format în timp. Iar când mai și știm că e foarte folositor pentru sănătatea noastră să folosim periodic doar proteine vegetale, dorința de a posti e dublată de grija pentru sănătatea trupului. Ceea ce, dacă nu suntem atenți, poate transforma postul în regim alimentar (sau în dietă pentru cei care vor să slăbească). Din pricina acestor lucruri nu pot să nu mă gândesc uneori că atunci când postim cu ușurință, dispare nevoința.
Dar, așa cum deja știți, postul nu e doar un regim alimentar. Și dacă înfrânarea de la mâncare nu e dublată de rugăciune, milostenie, lecturi ziditoare, fapte bune, spovedanie și împărtășanie, atunci într-adevăr transformăm postul în regim.
Să începem cu alimentele, dar să continuăm cu celelalte fapte ale postului: poate cineva nu are posibilitatea să facă milostenie, însă cu siguranță are o Biblie în casă din care poate citi în fiecare zi a postului. Tot acolo avem Psalmii. În cinci săptămâni va apărea cu siguranță un om care va avea nevoie de ajutorul nostru. Iar biserica ne așteaptă cel puțin în fiecare duminică. Vor începe colindele, vom vedea pregătirile celorlalți, vom simți săptămână de săptămână că nașterea Domnului se apropie.
Postul e drumul magilor, propriul nostru drum spre marea sărbătoare ce se apropie. Suntem în post omenirea care își așteaptă începutul mântuirii. Să ne bucurăm și să ne cutremurăm de taina și frumusețea acestei sărbători.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
