Redam partial textul autorului.
În al patrulea an al carierei sale (2008), Lavrov a trebuit să facă o noua „eschiva”, explicând ce facea Armata a 58-a rusa pe teritoriul Georgiei suverane. După război, Kremlinul a decis să consolideze ocupația din 1993 a Abhaziei și Osetia de Sud (regiunea Ţhinvali) şi pe 26 august 2008 a recunoscut independența lor.
Cea mai dificilă și extrem de mincinoasa a fost munca lui Lavrov pentru a convinge alte tari sa recunoasca independenta celor doua state marionete: a reușit să convinga doar pe cei cu cea mai mare nevoie de bani – Nicaragua, Venezuela și Nauru. Este greu de crezut, dar în acest caz Lavrov a acționat în calitate de complice în vânzarea unui bun furat.
De ceva timp Lavrov a intrat intr-o pasa proasta. A început pe 18 martie 2014, cand ministrul francez de externe Laurent Fabius a declarat că Rusia este suspendata din G8. Apoi, în aprilie 2015, APCE a lipsit delegația rusă de dreptul de a vota la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). În ianuarie 2016 statutul respectiv a fost prelungit. Motivul a fost acelasi – ocupația și anexarea Crimeei. Situația este aproape similara cu vechea poveste din 1939, cand URSS a fost expulzata din Liga Națiunilor dupa ce a atacat Finlanda.
Aparent, intre Lavrov și Putin exista o oarecare înrudire mentală, ministrul intrand de multe ori în situația în care îsi demonstra incompetența crasa.
În iunie anul trecut, Curtea Constituțională a Rusiei a făcut un pas fără precedent – a recunoscut supremația legilor rusești asupra dreptului internațional. Șase luni mai târziu, Duma de Stat a adoptat o lege care da Curtii Constituționale Federalea dreptul de a respinge deciziile judecătorești internaționale, în cazul în care încalcă Constituția rusă.
Amintim ca, în 2013, Lavrov a declarat că statul de drept internațional, în practică, înseamnă că „în ierarhia normelor juridice care formează sistemul legal rusesc, tratatul internațional este mai presus fata de legea federala”.oleg panfilov
Acum Lavrov tace.
Rusia a devenit în mod voluntar un stat ilegal, iar în această săptămână, Curtea Constitutionala rusa a primit spre judecare prima cerere de respingere a unei decizii CEDO.
În ianuarie, Serghei Lavrov a apărut în mai multe situatii neplăcute. Prima a avut loc în legătură cu Ucraina. Pe 28 ianuarie, la o conferință de presă, răspunzând la întrebarea jurnalistului ucrainean, el a spus: „Dacă va referiti la Memorandumul din Budapesta, nu l-am incalcat. Memorandumul prevede o singură obligație – să nu se folosească arme nucleare împotriva Ucrainei”.
Lavrov este obișnuit cu faptul că jurnaliștii ruși preiau fara sa cracneasca toate prostiile pe care le debiteaza. Ucrainenii nu. Seful Departamentului de Politici și Comunicațiilor al Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei Alexei Makeiev a publicat o copie a Memorandumului în care erau inscrise angajamentele Rusiei.
A doua poveste – „violul” de la Berlin al fetei în vârstă de 13 de ani. Istoria „a fost supta din deget” de corespondentul rus al „Pervîi Kanal” si a fost imediat respinsa de poliția și procuratura din Berlin. Mai mult decât atât, impotriva reporterului rus Ivan Blagoi a fost deschis un dosar penal. În ciuda numeroaselor declarații care respingeau ideea „violului”, Lavrov a preferat sa-l creada pe propagandist, neavand incredere in poliția berlineză.
Apoi negarea incapatanata că nu există victime civile in urma loviturilor aeriene rusești în Siria, că nu este multumit de componenta negociatorilor din partea opoziției siriene, că acuzatiile Londrei sunt nefondate, ca SUA sunt responsabile pentru acțiunile avioanelor tucesti și altele. Ai impresia că Lavrov trăiește într-un butoi imens numit „Rusia” și ca tot ce spune îi ofera un ecou plăcut – se aude doar pe sine.
Minciuna a devenit de mult timp ideologie, politică și propagandă în Rusia, la fel cum inainte era utilizata în Uniunea Sovietică. Au mințit despre totul – de la sloganuri despre „fericirea generală”, despre „faptele eroice” în al doilea război mondial, despre „politica de pace”, despre mitica „lumea rusă”.
Serghei Lavrov este o persoana publica, el trebuie să minta în mod constant. Din anumite motive, el spune ca asta este diplomație. Diplomaților le este caracteristic limbajul diplomatic, nu injuraturile pe care ministrul Lavrov le foloseste în discursurile publice. În septembrie 2008, într-o convorbire telefonică cu omologul său britanic, David Miliband, el i-a spus englezului: «Who are you to f..k lecture me?».
Pe 11 august 2015, în timpul unui dialog cu jurnaliștii, Lavrov a spus clar – „kretinî bleadi”.
De fapt, Lavrov și Putin au o pasiune comuna pentru injuraturi si jargonul de penitenciar. Asa președinte, asa ministru.
paginaderusia.ro
