Sergiu Caracai: Misiunea pacificatorilor de la Nistru este de a ţine în supunere rusească întreaga R. Moldova

– Din cele ce au urmat, tot mai mulţi înţeleg că a fost ceva pus la cale. Moscova vrea să tensioneze situaţia din R. Moldova pentru a interveni în forţă. Dar să nu credeţi că-i vorba de singurul caz în care aşa-zişii pacificatori ruşi folosesc armele împotriva localnicilor. Pur şi simplu, celelalte cazuri n-au fost mediatizate. La Nistru, permanent se întâmplă incidente cu implicarea soldaţilor ruşi.

– Posturile de pacificatori sunt mixte, au în componenţa lor şi soldaţi moldoveni. Credeţi că pacificatorii moldoveni îşi pot influenţa colegii lor ruşi sau transnistreni în anumite situaţii?

– Nu mă faceţi să râd! Ruşii întotdeauna creează situaţii în care ei se fac stăpâni.
Bunăoară, le postul respectiv stau mereu opt militari – patru din partea Rusiei, doi – din partea autoproclamatei republici şi doi – din partea R. Moldova. Sigur că reprezentanţii regiunii separatiste fac bloc comun cu cei ai Rusiei, iar prezenţa pacificatorilor moldoveni e o formalitate. În plus, comandanţii acestor posturi sunt ofiţeri ruşi. Când am mers la podul de la Vadul lui Vodă pe 2 ianuarie, după crima săvârşită de pacificatorul rus, am văzut că la postul nr. 9 de pe partea stângă a râului cei doi soldaţi moldoveni stăteau într-o parte, iar transnistrenii erau împreună cu „pacificatorii” ruşi. Am trecut podul, m-am oprit la locul unde a fost ucis Vadim Pisari. Cineva lăsase acolo buchete de flori… M-am apropiat de ruşi şi i-am întrebat dacă ştiu că aici va veni lume să protesteze. Mi-au răspuns că nu ştiu nimic şi să-mi văd de drumul meu. M-am apropiat de soldaţii moldoveni, dar ei au zis că n-au dreptul să vorbească.
Neghiobia e că în această regiune sunt foarte multe posturi militare: pe lângă cele pacificatoare, înspre traseul Tiraslol – Camenca, stau posturile aşa-zişilor grăniceri transnistreni. De 20 de ani, lumea din satele de alături trăieşte ca pe timp de război…

– Aţi protestat, totuşi, împreună cu oamenii ridicaţi din satele megieşe – Coşniţa, Pârâta, Doroţcaia – şi aţi cerut scoaterea posturilor de pacificatori. Cine a organizat protestul localnicilor şi ce vor face ei mai departe, dacă cerinţele lor nu au fost satisfăcute?

– Oamenii s-au adunat şi au mers la post din proprie iniţiativă, revoltaţi de uciderea tânărului din Pârâta. Au venit foarte mulţi, inclusiv preşedintele raionului Dubăsari şi primarii satelor Pârâta, Coşniţa, Doroţcaia. Dar frica îi stăpânea. Vorbitorii îşi exprimau doleanţele şi recitau poezii patriotice, iar lumea aştepta propuneri concrete: cine va răspunde de moartea lui Vadim Pisari?; ce garanţii avem că mâine nu va fi ucis altcineva?; când vor fi scoase posturile de pacificatori?; de ce ele sunt amplasate atât de adânc în teritoriul controlat de Chişinău?…
Când, la 21 iulie 1992, Mircea Snegur a semnat tratatul cu Boris Elţin, prin care au fost oprite acţiunile militare pe Nistru, Rusia şi-a dislocat îndată aici militari din trupe aeropurtate, cu însemne de pacificatori. E ca şi cum ai pune lupul paznic la stână. Guvernarea noastră se face a uita adevărul că la 1992 a avut loc un război declanşat de forţele militare ruseşti împotriva R. Moldova, cu scopul de a menţine noul stat independent în sfera intereselor Moscovei. O armată inamică nu poate fi şi pacificatoare. Asta trebuie s-o înţeleagă conducătorii noştri şi să nu se teamă să spună adevărul.

– Moldovenii nu vor porni niciodată cu arma împotriva conaţionalilor lor din stânga Nistrului. Acum, Rusia îşi motivează prezenţa forţelor „pacificatoare” cu necesitatea rezolvării diferendului transnistrean – acordarea unui statut politic special regiunii separatiste. Crezi că înlocuirea pacificatorilor ruşi cu forţe pacificatoare internaţionale ar grăbi reîntregirea R. Moldova?

– Rusia va menţine conflictul îngheţat până când va reuşi să transnistrizeze întreaga R. Moldova. Totuşi, forţele pacificatoare internaţionale ar permite o rezolvare mai corectă a problemei. Misiunea pacificatorilor ruşi este nu de a menţine pacea la Nistru (fără militarii ruşi, aici nici nu ar fi fost război), ci pentru a ţine în supunere rusească întreaga R. Moldova. La podul de la Vadul lui Vodă există tocmai două posturi militare, deşi în spatele lor se află, la o depărtare mare, satele Coşniţa, Pârâta, Doroţcaia… Tot ca o avertizare stau posturile de la Molovata, Varniţa, Gura Bâcului, deşi, după ele, există multe localităţi şi teritorii aflate sub jurisdicţia R. Moldova. Dacă în timpul războiului cazacii n-au ajuns la Gura Bâcului, „pacificatorii” ruşi au reuşit şi, după cum s-a văzut, pot în orice clipă să ucidă băştinaşii.
O altă misiune a posturilor de „pacificatori” este de a-i vâna pe luptătorii activi pentru independenţa R. Moldova din localităţile prin care trecea frontul războiului în 1992. Pacificatorii au listele tuturor celor care au fost activi în Mişcarea de eliberare naţională şi, în multe cazuri, ei anume pe aceştia îi urmăresc.

– Ce zicea lumea care a protestat la postul nr. 9 din stânga Nistrului, unde a fost ucis Vadim Pisari?

– În a patra zi de la crimă, am venit iarăşi să susţin localnicii care ieşiseră la proteste. Atunci expira ultimatumul lor: postul să fie scos! Evident că postul n-a fost scos, nici Chişinăul oficial nu a insistat ca cerinţa localnicilor să fie ascultată. Lume a venit multă, dar a protestat mioritic, recitând poezii patriotice. Preşedintele raionului Dubăsari şi primarii localităţilor învecinate erau foarte pasivi. Toţi erau stăpâniţi de frică. Am luat cuvântul: oameni buni, hai să punem problema concret, n-are rost să discutăm acum cum au apărut aceste posturi şi cum se comportă ostaşii ruşi. Noi ştim aceste lucruri. Acum este important ca noi să cerem prin acţiuni concrete retragerea lor, altfel încă mulţi oameni vor fi ucişi de „pacificatorii” ruşi.

– Şi combatanţii din satele respective au ieşit la proteste?

– S-au ridicat mulţi dintre acei care şi-au apărat casele în timpul războiului, dar nu toţi. Lumea se teme. Vă mai dau un detaliu: mulţi dintre acei transnistreni care au luptat pentru independenţa R. Moldova, pentru a supravieţui în actuala sărăcie, s-au bucurat să primească pensie sau ajutoare materiale din partea autoproclamatei republici. Rusia bagă foarte mulţi bani în această regiune pentru a-şi face imagine de salvatoare printre oamenii simpli. Unii localnici din Coşniţa, Pârâta, Doroţcaia, Corjova, Cocieri, chiar şi din Gura Bâcului merg la Dubăsari sau la Grigoriopol ca şi-şi perfecteze acolo documentele pentru a primi pensie sau anumite indemnizaţii. Câţiva dintre ei primesc pensii şi din partea R. Moldova, şi din partea autoproclamatei republici. Asemenea oameni nu vor ieşi să protesteze împotriva posturilor de „pacificatori” ruşi, ca să nu se developeze, se tem să nu piardă privilegiile pe care Rusia le oferă populaţiei din regiunea separatistă. Azi, Rusia îşi promovează aici politica nu numai cu tancul, ci şi cu banul. În plus, asta îi ajută să bage zâzanie printre locuitorii din satele din stânga Nistrului aflate sub jurisdicţia R. Moldova. Cunosc un fost combatant de peste Nistru, care, în 1992, lupta alături de noi împotriva gardiştilor şi cazacilor, iar acum, când a trebuit să fie alături de protestatari, m-a sfătuit să mă liniştesc: „Întoarce-te în Basarabia…”. Iată efectul milioanelor pe care Rusia le pompează în enclava de pe Nistru, ca ajutoare la pensii, la plata gazelor, electricităţii ş. a.

– Faptul că bătrânul Smirnov a pierdut alegerile şi în fruntea regiunii separatiste a venit Evgheni Şevciuk, un lider mai tânăr şi, cum spun unii, mai liberal, credeţi că va facilita dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol?

– Am mai spus-o: Chişinăul nu trebuie să discute cu Tiraspolul despre reglementarea diferendului transnistrean. Tiraspolul face ce-i spune Moscova. Antiufeev a fost demisionat, dar credeţi că succesorul lui este mai puţin subordonat Rusiei? Şi-a redenumit ministerul în „komitet gosudarstvennoi bezopasnosti” (KGB), ca să sune mai îngrozitor. Politica de cadre în Transnistria este făcută la Moscova. Marionetele din Tiraspol ridică mâna la kozorok şi execută ce li se spune. În plus, atâta timp cât soldaţii ruşi vor sta la Nistru, noi nu ne vom bucura de pace. Iată de ce trebuie ca, la masa tratativelor, Rusia să fie prezentă nu ca garant, ci ca instigator, ca vinovat de războiul din 1992 şi de apariţia regiunii separatiste.