Ai bani în bancă, nu se știe, îi vei mai avea sau nu. Mergi cu microbuzul, s-ar putea ca cineva să îți șutească portofelul. Cum nu ai da-o în Moldova nu există siguranță. Nici măcar pe trecerea de pietoni. Îmi amintesc că atunci când prozatoarea Adriana Babeți a fost la Chișinău a recunoscut că îi este frică să treacă strada.
Dar cumva, ca în bancurile cu bețivi, în Moldova avem un loc sigur. Ceea ce demonstrează nivelul la care trăim. Culmea culmilor, singurul loc din care îți poți recupera lucrurile pierdute e barul. Da, ați citit corect. Doar la birt angajații au grijă de lucrurile pierdute. Am o cunoștință din București care și-a uitat la un bar din Chișinău portofelul cu toate actele. Și le-a recuperat. Șapcă, eșarfă, portofel, telefon, aparat foto – totul se recuperează. Cel puțin în majoritatea cazurilor. Ceea ce nu putem spune despre mijloacele de transport în comun, taxiuri, săli de așteptare, spitale.
Și asta nu pentru că în Moldova barurile și restaurantele sunt pe primul loc. Ci pentru că există multe oferte. Baruri și terase vedem la toate colțurile, iar patronul știe că dacă dezamăgește clientul, acesta își schimbă localul. Angajații știu că dacă nu au clienți, își pierd locul de muncă. Ceea ce ne demonstrează foarte clar că privatizarea pieței înseamnă mai multă siguranță pentru client, mai multă calitate a serviciilor.
Încrederea în patronii și angajații localurilor e atât de mare încât dacă uiți ceva mai puțin valoros, nici nu te obosești să mergi a doua zi acolo. Amâni până ai drum prin oraș, apoi intri și spui că acum o săptămână ai uitat o eșarfă. Angajatul te întreabă ce culoare, dispare în spatele barului și vine cu eșarfa.
E mare lucru într-o țară în care dacă vrei să iei autobuzul spre sat într-o zi aglomerată, șoferul refuză să îți dea bilet până nu se convinge că nu are alt client care merge mai departe decât tine și, deci, plătește mai mult. Ori așa cum am pățit acum doi ani, după ce făcusem din timp rezervare pentru cursa Chișinău-București, am fost lăsată în gară pentru că apăruse un grup mai mare.
Deduc astfel că atâta timp cât politicienii noștri nu vor avea oponenți reali, politicieni pregătiți să muncească pentru binele nostru, care să nu servească intereselor externe și nici propriilor interese, în Moldova singurul loc de încredere va rămâne barul. Atâta vreme cât justiția și poliția vor fi aservite politic, nu putem să ne bazăm pe lege. Reformele sunt neputincioase. Moldova trebuie reconstruită pe modelul „clientul e cel care are dreptate". Politicianul trebuie să fie tot atât de interesat să își mulțumească poporul, pe cât vrea patronul să își mulțumească clientul. Politicienii noștri ar trebui să ne asigure stabilitatea (financiară) care să ne facă să nu mai schimbăm locul, să nu mai fugim la muncă peste hotare.
Dar nu, politicienii noștri vor să fie serviți cu tot ce se găsește în țară. Ei sunt și clientul pe care noi îl servim, și taximetristul care nu îți întoarce lucrurile, și patronul care vrea să își îngroașe veniturile. Iar noi rămânem cei care și muncesc, și plătesc, și rămân fără nimic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
