Spre a pune mâna pe Roman Protasevici, un blogger și jurnalist critic emigrat, care stârnise mânia dictaturii Lukașenko protestând eficient împotriva tiranului și a furtului său electoral, Belarus a comis un act flagrant de violare a dreptului internațional.
Mai mult, a încălcat convențiile aviației civile, regulile și cutumele familiei statelor civilizate.
KGB-ul din Belarus a deturnat, cu ajutorul unor minciuni și a unui aparat de zbor militar, un avion de pasageri străin, decolat într-o capitală străină. În speță la Atena.
Aflăm din varii surse că avionul de pasageri irlandez survola, cu Protasevici la bord, teritoriul Rusiei albe, având ca destinație capitala lituaniană Vilnius, când doi kaghebiști urmărindu-l pe disident în avionul Ryan Air ar fi început să se manifeste agresiv, cerând echipajului aterizarea la Minsk.
Aterizarea s-a cerut pentru că avionul ar avea la bord, potrivit regimului Lukașenko, ”o bombă”, relatează ambasadoarea americană la Minsk, Fisher.
Potrivit Ryan Air, echipajul a primit instrucțiuni de la controlorii de trafic aerian din Belarus să aterizeze la Minsk.
Neavând încotro, echipajul s-a conformat, fiind escortat de un avion de vânătoare de tip Mig 29. Potrivit unor informații, aparatul de zbor militar ar fi interceptat la granița lituaniană avionul de pasageri străin. La aterizare, securiștii lui Lukașenko au pătruns în avion și l-au extras din el cu forța pe Roman Protasevici.
Gestul deturnării unui avion civil, ordonat în mod cert de președintele Lukașenko, având probabil acceptul patronului său de la Moscova, Putin, singurii în măsură să adopte decizii criminale de asemenea anvergură, atât de revoltătoare și cu asemenea impact internațional, nu i-a pus doar în pericol pe pasageri. Sau pe prizonierul de conștiință capturat în aer, pe care-l confruntă pericolul unui proces de terorism și al unei proxime condamnări la moarte.
E un nemaipomenit act de piraterie și de terorism de stat. Unul, care amenință și regiunea și întregul eșafodaj al relațiilor europene, dacă nu și pacea pe Bătrânul Continent. ”E absolut inacceptabil să obligi avionul Ryan Air să aterizeze la Minsk. TOȚI pasagerii trebuie să își continue călătoria la Vilnius și să le fie asigurată securitatea” a declarat pe Twitter, vădit indignată, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Svetlana Tihanovskaya, șefa emigrată a opoziției din Belarus, a reliefat că poliția politică a tiranului i-a deschis mai multe procese lui Protasevici. Ea a cerut imediata lui eliberare.
Și varii state europene, între care Polonia, Grecia, Franța și Norvegia, au condamnat demersul dictaturii din Minsk. Nu e clar cât îi trebuie ministerului român de externe și președintelui Iohannis să se manifeste. Și să se manifeste adecvat.
L.E. Românca Adina Valean, comisara UE pentru transporturi s-a dat în stambă făcând toată Europa de rușine când s-a felicitat la orele 19 în legătură cu ”știrea măreață pentru toată lumea”, bla bla….”a decolării avionului Ryan Air”…bla bla.
Nu știu cum a putut Vălean să dea drumul unui astfel de tweet inept, poltron, imoral, jenant și aberant, deși putea să știe că din avion va lipsi cel puțin un om. În fapt lipsesc mai mulți, între care Roman și prietena lui și, aparent alți patru pasageri, cetățeni ruși, cum s-a constatat după aterizarea avionului la Vilnius.
Apoi Vălean a expediat alt tweet în care s-a corectat și a dat și declarații net mai serioase, dar nu e limpede de ce a trebuit să stârnească indignare generală înainte de a-și rectifica poziția..
Președintele Lituaniei a propus, salutar, să se reacționeze la nemaipomenitul act de piraterie și terorism sponsorizat de stat al Belarus prin ”declararea spațiului aerian al Rusiei Albe ca fiind nesigur!”. Avioanele din Belarus, a mai recomandat el, ”să nu mai fie acceptate pe aeroporturile Uniunii Europene, să se demareze investigații ale Organizației Internaționale pentru Aviație Civilă și să se adopte sancțiuni foarte serioase împotriva regimului Lukașenko”.
Dar osândirile nu mai ajung. Lukașenko nu sare calul prima oară, dar acum a făcut-o mai lată decât oricând.
În fața unui gest inadmisibil de barbarie și de bestialitate de junglă, replica SUA și a Comunității Internaționale trebuie să fie pe măsură.
N-ar avea niciun rost dacă nu va fi dureroasă rău și pentru tiranul din Minsk și pentru aliații lui, în speță de o duritate care să descurajeze pe viitor asemenea ticăloșii fără egal și fără precedent, aruncând în aer conviețuirea pașnică în Europa și în lume.
Din păcate, cu actualii ei lideri, Comunitatea Internațională e greu de crezut că dispune de vigoarea și reziliența necesare adoptării și menținerii unor astfel de sancțiuni.
Petre M. Iancu
