Erau în stare de ebrietate și nici nu și-au dat seama când au trecut la acțiuni violente. Eugen a apucat-o de gât pe Cristina. Femeia simțea că-și pierde cunoștința, iar când și-a venit în fire, bărbatul cu care a împărțit casa și masa, își dădea sufletul. Drama a devenit tragedie pentru Cristina în momentul în care și-a dat seama că fiul ei de 11 ani a rămas singur…

Cristina R., deținută în Penitenciarul nr. 7 de la Rusca, s-a născut într-o familie de patru persoane. Mama sa era asistentă medicală, iar tatăl – inginer. După ce a absolvit școala medie, Cristina a urmat cursuri de cusătoreasă. Cu șase ani în urmă l-a cunoscut de Eugen și s-au mutat să trăiască împreună. Totul s-a schimbat atunci când bărbatul a îndesit-o cu păhărelul. „În primii trei ani, am trăit bine, apoi a început să bea. Copilul nu trăia cu mine, ci la bunici. De mai multe ori am încercat să-l părăsesc, dar nu puteam pentru că își cerea iertare după fiecare sfadă, iar eu îl iertam. Îmi părea că, dacă am trăit timp de trei ani fără certuri, atunci el se va schimba și vom trăi fericiți”, spune Cristina. S-au despărțit și s-au împăcat de mai multe ori, iar după fiecare scenă urâtă, femeia se muta în apartamentul părinților.

Nu-și amintește nimic din cele întâmplate

În acea zi de început de octombrie, Cristina și Eugen au lucrat în casa unei bătrâne. Au terminat treburile pe la amiază și bătrâna, în semn de mulțumire, le-a dat 50 de lei și i-a servit cu vin. După amiază au trecut și pe la bar, unde de asemenea, au consumat băuturi alcoolice, iar proprietarul i-a rugat să-l ajute să facă curățenie în curtea barului. Pentru aceasta trebuiau să primească o sticlă cu vin. Cristina a început să-l certe pe Eugen pentru că lucrează pentru alcool. Apoi spiritele s-au mai liniștit și cei doi au plecat acasă.

„Acasă ne-am certat din nou. El cerea de la mine cei 50 de lei pe care i-am câștigat, pentru a mai cumpăra băuturi alcoolice. La un moment dat, m-a apucat de gât. Simțeam că-mi pierd cunoștința și căutam vreun obiect de pe masă ca să mă apăr. Mai mult nu țin minte nimic…”, ne-a spus femeia. „Când m-am trezit, l-am văzut jos cum se zbătea. Am crezut că are o criză epileptică”. Deținuta spune că a fost martora unei crize a unei rude mai îndepărtate și când l-a văzut pe Eugen zbătându-se, a încercat să-i acorde primul ajutor medical. „Îi țineam gura deschisă și limba ca să nu o înghită. Pe urmă am aflat că în acel moment el își dădea sufletul…”. Tot atunci a venit acasă băiatul Cristinei de la antrenamentele de fotbal. „Când a intrat copilul, am strigat la el să cheme ambulanța”. Medicii sosiți la fața locului au constatat că Eugen a murit în urma a patru lovituri de cuțit în regiunea pieptului. „Nu țin minte nimic. Căutam un obiect să mă apăr, pentru că simțeam că mă strangulează și nu doream ca băiatul meu să rămână fără mamă”, afirmă femeia. Menționăm că, potrivit informațiilor din dosar, ambii se aflau în stare de ebrietate avansată.

Legitima apărare nici nu a fost pomenită în cadrul procesului

Cristina a fost apărată de un avocat de stat. „Am fost judecată conform alin. 1 al art. 145 din Codul Penal – omor intenționat și condamnată la opt ani și jumătate de închisoare. Am trecut și un examen medical, în rezultatul căruia procurorul a vrut să afle dacă eram în stare de responsabilitate, adică dacă îmi dădeam seama de acțiunile pe care le săvârșesc. Iar avocatul meu nu a întrebat, din păcate, dacă eram în stare de legitimă apărare sau nu. Astfel, medicul a constatat că eram în deplinătatea facultăților mentale”, a spus femeia. „Am depus cerere de reexaminare a cazului la Curtea de Apel, dar era prea târziu, expirase termenul legal. Apoi am renunțat pentru că îmi era frică să nu fiu judecată la mai mulți ani decât primisem: articolul menționat prevede de la opt până la 15 ani de închisoare”.

„S-au mai întâmplat cazuri în care să ne certăm rău sau să ne batem, dar nu au fost atât de grave. Niciodată nu am scris plângere la poliție pe numele lui”, susține deținuta, fiind convinsă că în acest caz este vorba despre legitimă apărare. „Eugen era agresiv când se afla în stare de ebrietate, își permitea să ridice mâna și la mama, și la sora mea. Dar când era treaz, era un om de aur. Putea să nu bea o săptămână, dar când începea din nou… eu luam băiatul și plecam la părinți. Niciodată nu a fost agresiv față de copil. Îmi spunea mie să vorbesc cu el, când era neascultător”, afirmă Cristina.

În dosar se mai menționează faptul că deținuta a folosit un cuțit de bucătărie, iar procurorul a calificat infracțiunea ca fiind săvârșită intenționat, cu scop de omor, însă femeia nu ține minte ce s-a întâmplat pentru că „probabil, era ținută strâns de gât”.

Copilul la internat

Băiatul Cristinei se află într-un internat de tip familial. Părinții ei au murit, iar sora este stabilită cu traiul în străinătate. Cristina nu vrea să-i dea băiatul tocmai în Turcia. „A pierdut un an de școală și nu vreau să mai piardă câțiva. Profesorii spun că se descurcă. În zilele de sâmbătă și duminică vine în ospeție la mătușa mea. Știe ce s-a întâmplat… Poate când va crește mare își va schimba părerea, dar acum nu m-a respins”, spune cu lacrimi în ochi femeia.

Șeful Serviciului regim de supraveghere din cadrul Penitenciarului nr. 7 din Rusca, maiorul de justiție Igor Macarie ne-a spus că femeia activează în sectorul de producere, în calitate de cusătoreasă. „Este o condamnată cuminte, nu a fost implicată în nicio încălcare a disciplinei și se bucură de respect din partea colegelor sale de detenție”, a afirmat Igor Macarie.

Cristina și-ar dori ca dosarul ei să fie examinat încă o dată, cu toate că-i este frică de un eventual rezultat. S-a obișnuit cu pereții închisorii, cu atât mai mult că are și un loc de muncă…

Roman Zadoinov, avocat
Este un caz destul de complicat. Dacă bărbatul a apucat-o de gât cu scopul de a o omorî, atunci pare a fi într-adevăr vorba despre legitimă apărare. Întrebarea care urmează este de ce l-a înjunghiat de patru ori? Nu era oare suficientă o singură lovitură? Trebuie verificate concluziile experților privind forma și consecințele primei lovituri, pentru a constata dacă era necesară a doua, a treia și a patra lovitură. Este greu să stabilești care din cele patru lovituri a fost prima, dar dacă expertul are o calificare bună, atunci acest lucru este posibil. Conform principiilor generale, după ce s-a terminat atacul agresorului, apărătorul nu mai trebuie să întreprindă ceva. Întrebarea dacă femeia s-a aflat în stare de legitimă apărare era primordială. Dacă s-ar fi constatat că nu, atunci a doua întrebare urma să fie, dacă femeia se afla în deplinătatea facultăților mentale. Asta este greșeala atât a procurorului, cât și a apărării.