Nu despre asta vreau să vă vorbesc în editorialul de azi (pentru care îmi cer scuze că a venit după o pauză, vă garantez că e din motive întemeiate: nici una din organizațiile unioniste nu s-a odihnit în perioada asta, fie că e vorba de mers din sat în sat, fie că se fac pregătiri pentru viitoarea televiziune sau că sunt la Paris sau Roma și încearcă să sprijine mișcarea).
Ce vreau azi e să vă împărtășesc o mirare mare venită din partea diplomatului străin. I-am explicat că noi, atunci când vorbim de Unire, ne referim la două state independente, care, democratic, vor înființa un stat nou. E o realitate dură: la fel ca și minoritățile care cred că după Unire vor fi alungați de pe plaiurile Moldovei, nici cei străini nu cunosc faptul că temeiul luptei noastre nu are ca finalitate anexări sau pretenții teritoriale, ci pe libertate, democrație, voință populară și pe șanse egale de transmitere a mesajului. Acestea sunt valori ale întregii lumi civilizate și noi, prin definiție suntem un popor european și parte a acestei lumi libere.
În ultimul număr al săptămânalului „Literatură și Artă”, a fost publicat apelul Sfatului Țării 2 de a crea un stat comun România+Republica Moldova.
Citez din autori:
„Statul comun va fi o asociație a două state suverane, independente, unitare şi indivizibile.
Statul comun va lua naștere printr-un tratat internațional, bazat pe principiile și normele unanim recunoscute de dreptul internațional, legislația Republicii Moldova, a României și a normelor Uniunii Europene, semnat de președinții celor două state și ratificat de parlamentele statelor membre.
Concluzia este:
„Ținând cont că, la momentul actual, din mai multe considerente, Republica Moldova se află într-o stare extrem de dificilă, fiindu-i amenințată chiar existența ca stat, considerăm că, prin realizarea modelului propus, deschidem o perspectivă unică de revenire în spațiul istoric și etnic al poporului nostru și care garantează și urgentează integrarea noastră în Uniunea Europeană.”
Totodată, vă mai povestesc atâta: am participat, alături de generali în rezervă și cadre militare ale Armatei Române demne, la o întâlnire cu ambasadorul Rusiei la București, într-o reuniune informală a Clubului Militar Român pentru Reflecție Euroatlantică. Discuția s-a purtat sub codul The Chatham House Rule și nu aș putea spune mai multe decât atât: discuțiile despre aprobări sau dezacorduri priind unirea celor două state nu se pune în condiții de interzicere, ci în condiții de negociere. Ce negocieri, veți întreba? Negocieri privind faptul că Unirea trebuie să se facă fără regiunea transnistreană, negocieri privind rolul Rusiei în vecinătatea NATO și așa mai departe.
Negocieri, nu neapărat cedări!
Are cine să fie în fruntea națiunii noastre pentru înfăptuirea unui astfel de moment istoric? Este doar în puterea noastră de a pune în frunte oameni care să ne reprezinte căci pe 30 octombrie sunt alegeri în Republica Moldova, iar la o lună după, pe 30 noiembrie, au loc alegeri în România. Să alegem UNIREA, să alegem doar UNIONIȘTII!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
