„Strategia lui Macron”. Negocierile cu Rusia ar presupune ca Ucraina să recunoască pierderea unor teritorii
Profesorul de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș- Bolyai, Valentin Naumescu, crede că dincolo de un exercițiu de diplomație publică și un gest de sustinere pentru poporul ucrainean, deplasarea celor patru lideri europeni la Kiev trebuie interpretată în contextul summitului european de peste o săptămână, în care se va decide dacă cererile de aderare ale Ucrainei și Republicii Moldova vor fi acceptate. Chiar dacă suntem conștienți că nu se va produce o aderare din punct de vedere politic peste noapte, cele două state ar trebui să aibă acces la diferite politici europene care să aducă beneficii economico-sociale cetățenilor lor, mai spune Valentin Naumescu.
Valentin Naumescu: Există mai multe valențe ale acestei vizite, al acestui turneu european, care a cuprins și vizita în România și cea din Republica Moldova înainte de vizita la Kiev. Nu știu dacă în primul rând, dar fără îndoială, este și o dimensiune de diplomație publică aici. Este un eveniment de imagine, un eveniment pentru opinia publică, pentru moralul poporului ucrainean. Deopotrivă, este un eveniment de diplomație publică și pentru opinia publică franceză și europeană în general. Și opinia publică occidentală trebuie menținută, trebuie conectată la emoția acestei crize. Trebuie să i se mențină un interes viu. Există riscul ca după șase luni, un an să apară o oboseală a opiniei publice occidentale față de această temă și o scădere a interesului. Nu în ultimul rând, este un eveniment de diplomație publică în particular pentru Franța, aflată în timpul campaniei electorale, între turul întâi și turul al doilea al alegerilor parlamentare, în care Președintele Macron sau mai exact, partidul său, riscă să piardă majoritatea absolută în Adunarea Națională. Acest lucru ar complica destul de mult calculele guvernării la Paris. Dincolo de această dimensiune de imagine, de diplomație publică, este o perioadă extrem de importantă pe plan politico-diplomatic, în care se realizează cu intensitate negocieri înaintea Consiliului European din 23 – 24 iunie, în care urmează să se dea un răspuns la nivelul Uniunii Europene cererii de aderare formulate de Ucraina, Republica Moldova și Georgia. În această fază știm că lucrurile merg destul de bine. Eu sunt relativ optimist în ceea ce privește acordarea acestui statut de țări candidate, cel puțin pentru Republica Moldova și Ucraina. Nu avem încă certitudinea că și Georgia va primi acest statut. Dar, apoi vor urma nuanțele. Pe de o parte este posibil să existe condiționări în ceea ce privește începutul efectiv al negocierilor de aderare. Puțină lume a sesizat, cel puțin în spațiul public românesc, diferența între acordarea statutului de țară candidată și momentul începerii efective a negocierilor de aderare. Cred că aici va fi o subtilitate tehnică pe care ar putea să o introducă Uniunea Europeană, anume acordarea statutului de țări candidate, dar cu începerea negocierilor efective de aderare în momentul în care vor fi întrunite toate condițiile necesare pentru a se negocia capitolele de aderare. Știm că lucrul acesta poate dura un interval de timp destul de diferit.
Reporter: Ar fi acea integrare progresivă despre care se vorbește, domnul profesor?
VN: Există și această idee în joc. Este o formulă care încearcă să compatibilizeze două viziuni diferite, două opțiuni diferite în Uniunea Europeană. Pe de o parte este o viziune ideală, radical favorabilă, care cere acordarea imediată a statutului de țări candidate și începerea negocierilor de aderare. Dar există și state care au rezerve față de această integrare rapidă și care mai degrabă ar vedea o prelungire a perioadelor de integrare. Într-adevăr, în cele din urmă, s-ar putea să se meargă pe o integrare progresivă. Nu știu dacă neapărat conceptul propus de Președintele Macron, acea așa zisă comunitate politică europeană, este fezabil. El ar presupune revizuirea Tratatului Uniunii Europene. Nu există comunitate politică europeană în Tratatul Uniunii Europene în forma actuală. Iar deschiderea temei revizuirii Tratatului este foarte riscantă în opinia mea. Cred că nu este un context oportun pentru a începe acum discuții privind revizuirea Tratatului, existând un risc foarte mare de eșec al revizuirii. Începerea efectivă a negocierilor de aderare ar permite ca deschiderea treptată a capitolelor să ofere Ucrainei și Republicii Moldova posibilitatea de a se bucura de anumite beneficii ale politicilor Uniunii Europene pe măsură ce avansează negocierile și înainte de a primi statutul de membre efective cu drept de vot, cu drept decizional în instituțiile europene. E important ca societățile din cele două țări să simtă avantajele, să simtă beneficiile concrete ale apropierii de Uniunea Europeană și să nu apară un interval de timp foarte lung, de cinci, zece ani, de negocieri de aderare în care să nu se întâmple nimic.
Rep: Domnule profesor, ne-ați explicat semnificația deplasării Președintelui Emmanuel Macron la Kiev. Cum percepeți faptul că li s-a alăturat și Președintele român? De exemplu, poate unii se așteptau ca Klaus Iohannis să meargă acolo mai devreme. Sau deja nu mai contează dacă e mai devreme sau mai târziu și important e că a mers?
VN: Nu contează foarte mult momentul. E bine că a mers acum. E bine că s-a alăturat acestui format foarte distins cu liderii a trei state fondatoare ale Uniunii Europene. În plus, sunt primele trei economii ale Uniunii Europene. E momentul ca România și Ucraina să deschidă un nou capitol al relațiilor bilaterale. România trebuie să recunoască în Ucraina și invers, nevoia unui partener strategic, de reală valoare aici în Regiune. Ucraina va deveni o putere regională semnificativă în Europa de est. Este extrem de important pentru România să aibă o relație puternică, o relație de încredere cu Ucraina și poate chiar să dezvolte formate de colaborare bilaterală sau minilaterală, împreună cu Republica Moldova și chiar un parteneriat strategic pe termen lung.
Rep: O ultimă chestiune vă rog, domnule profesor. La baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu din Constanța Președintele Macron a insistat pe faptul că la un moment dat președinții Ucrainei și Rusiei vor trebui să negocieze pentru oprirea războiului. Spre acolo se îndreaptă lucrurile? Cum vedeți această declarație? Poate pentru unii în acest moment să se așeze la masă Zelensky și Putin ar părea cumva de neconceput. Și apoi, mai contează și de pe ce poziții negociezi, de pe poziție de înfrânt, în genunchi sau ca un luptător curajos, dar care nu mai poate rezista.
VN: Sigur că da, contează foarte mult momentul negocierilor, cadrul, pozițiile de pe care pornesc aceste negocieri atunci când vor porni. Președintele Macron revine la o idee pe care o formulează cu o anumită insistență de la începutul războiului. Poate deranjează un pic cuvântul „trebuie”. Zelensky trebuie să negocieze cu Rusia acum. Eu nu cred că Ucraina trebuie să negocieze. În niciun caz nu este nimeni în măsură să spună Ucrainei și ucrainenilor când este momentul potrivit să înceapă negocierile cu Rusia, în condițiile în care este mai mult decât evident că în acest moment, așa cum arată lucrurile, în plină ofensivă a armatei ruse, negocierile ar presupune de fapt, ca Ucraina să recunoască pierderea unor teritorii sau concesii, compromisuri teritoriale cu Rusia. Ori, în repetate rânduri, Președintele Zelensky și liderii ucraineni au declarat că nu doresc și nu acceptă sub nicio formă să cedeze teritorii, chiar dacă sunt vremelnic ocupate de armata rusă. Singura soluție care este de susținut în acest moment este ca Ucraina să câștige acest război, Rusia să fie învinsă în acest război, iar Ucraina să își recupereze teritoriile ocupate, iar Rusia să plătească un preț greu, un cost important pentru această invazie, pentru crimele de război comise și pentru pagubele și distrugerile produse în Ucraina.
