Citiți materialul din TIMPUL de ieri („Incidentul de la Bălți, un cadou pentru Rogozin”) și o să vă convingeți. În față nu ne apar niște bieți copii-îngerași, terorizați de un monstru xenofob, ci un biet bătrân insultat și umilit, căruia, în fiecare zi, la salutul (în limba română) „Bună ziua, elevi!” i se răspunde batjocoritor „Belțî russkii gorod” („Bălțiul e un oraș rusesc”) și „Mî ne razgovarivaem na vașem bîciem iazîke” („Noi nu vorbim în limba voastră, a boilor”). De ce nu admitem că la un moment dat nervii lui nu au mai rezistat și s-a dezlănțuit…? Cum trebuia să procedeze un om cu o elementară demnitate în asemenea caz? Televiziunile antiromânești de la Chișinău, ca la comandă, au comentat ziua întreagă filmulețul de pe YouTube, „analiștii” și „liderii de opinie” condamnau „manifestarea barbară de xenofobie” de la Bălți, niciunul dintre ei nefiind informat ce s-a întâmplat cu adevărat acolo. Nici televiziunile nu s-au trudit să meargă la fața locului, să discute cu „călăul” și cu „victimele” – au „comentat” filmulețul… Acesta da profesionalism! Nu au comentat „incidentul” nici liderii de opinie din presa necomunistă și nerusească. Eu înțeleg de ce: din frică! Din frica de a nu fi etichetați barbari, xenofobi, naționaliști ș.a.m.d. Și dintr-un fel de ticăloșenie, amestecată cu ipocrizie. Pun mâna în foc că la fel ca profesorul de la Bălți gândesc foarte mulți; pe la bucătarii și în cercuri mai închise, fără presă, acești foarte mulți îl întrec pe profesorul de la Bălți… Repet: frica, ticăloșenia și fățărnicia ne-au oprit să-i luăm apărarea acestuia. Frica, amestecată cu ticăloșenie și ipocrizie, naște monștri. Noi suntem aceștia – uitați-vă la noi, iubit popor, și admirați-ne!
Demnitatea umană și națională a devenit un viciu? Patriotismul – o rușine? Ce este mai grav: declarațiile unui profesor umilit, scos din sărite, sau generația tânără de ruși xenofobi care disprețuiesc tot ce ține de sufletul nostru național? De ce nicio televiziune care a „reflectat” atât de pasional „incidentul” nu și-a pus această întrebare?
Un cititor își amintește în acest context de incidentul cu fotbalistul francez Zidane. „Când în finala Campionatului Mondial de fotbal, în timpul partidei Franța – Italia, un jucător italian i-a spus celui mai mare jucător de fotbal al Europei, Zinedine Zidane, ca să-l scoată din răbdări, că mama sa este o curvă arăboaică, acesta, perfect conștient de consecințe, trecând peste momentul de glorie care l-ar fi putut aștepta, i-a aplicat un cap în punctul morții de pe stern și l-a lăsat lat pe italianul obraznic”. Și încheie, referindu-se la cazul de la Bălți: „O fi bine? O fi rău? Despre demnitatea de român nimeni nu scoate un sunet…”. Așa e, demnitatea a devenit un viciu…
În acest context, aș mai menționa un fapt. Am remarcat cu stupoare că în polemicile declanșate cu ocazia numirii lui V. Matei în fruntea ICR oponenții lui Matei au făcut uz și de niște „argumente” care mi se par descalificante pentru un intelectual român din Basarabia. Atacând „nucleul dur al protocroniștilor” de la Chișinău, odată cu apa se aruncă și pruncul. Și mie îmi repugnă discursul festivist, pășunist, românismul de paradă al unor intelectuali de la noi, dar să nu uităm că atunci, în epoca „protocronismului”, în anii 1988-89-90 în bătălia pentru Independență s-a aruncat anume „nucleul dur al protocroniștilor” – Vieru, Matcovschi, Lari, Istrati, Vatamanu, Hadârcă, Dabija, Matei, Doina și Ion Aldea-Teodorovici…
Lipsa noastră de reacție la „incidentul” de la Bălți nu a rămas fără consecințe. Miercuri, Vadim Mişin, preşedintele Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, liderul Partidului „Renaşterea”, a expediat o scrisoare Guvernului în care solicită lipsirea profesorului din Bălţi, acuzat de rusofobie, de dreptul de a preda, dar şi intentarea unui dosar penal pentru instigare la ură interetnică. Vajnicul apărător al „drepturilor omului” cheamă conducerea ţării să facă tot posibilul ca incidente de genul celui de la Bălţi, „când un profesor a ieşit în fața elevilor cu mesaje rusofobe, să nu se mai repete”. Dar ce să facem cu o generație întreagă de adolescenți educați în spiritul urii față de tot ce e românesc, care-l terorizează zilnic pe un bătrân profesor? Pe Mișin nu-l deranjează deloc faptul că la Bălți au devenit un lucru obișnuit inscripțiile de pe clădiri de genul: „Moldavane – za Prut!” („Moldovenii – peste Prut!”) sau lozincile scandate la mitinguri „Veșati rumân kak sobak!”, („Spânzurați-i pe români ca pe niște câini!”)…
Scopul provocării a fost să ne prezinte pe noi, moldovenii, niște barbari, niște păroși, care ne dăm huța prin copaci, aninați de coadă, iar pe ruși ca niște victime inocente ale „naționaliștilor și xenofobilor moldoveni… românizați”.
Scopul a fost atins. Și nu fără concursul nostru, fără tăcerea noastră lașă, care naște monștri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
