Tânăr din Țibirica, mic burghez la Torino

În acest număr vă propunem experiența lui Iurie Morar, de 34 de ani, care asigură cu pește cinci zone rurale din împrejurimile orașului Torino.

O investiție de 150.000 de euro

Iurie Morar, originar din satul Țibirica, raionul Călărași, a plecat în Italia împreună cu soția după ce au absolvit ambii Universitatea Tehnică din Chișinău. Ani la rând el a fost angajatul unei familii italiene, care avea o afacere cu pește. Iurie a însușit foarte bine meseria, astfel încât, în 2012, atunci când italienii s-au hotărât să renunțe la această afacere, familia Morar a decis să o continue cumpărând licența și echipamentele necesare – un camion frigorific și un furgon pe post de magazin ambulant.

Investiția inițială l-a costat pe Iurie Morar 150 de mii de euro. Pentru a face rost de această sumă, el a contractat un împrumut la o bancă din Italia și a fost nevoit să-și vândă și apartamentul din Chișinău. Acum, cu o bună parte din venitul lunar, își achită creditul la bancă, din care mai are de înapoiat aproximativ 30 la sută. Munca sa este extrem de anevoioasă, dar omul e tânăr și optimist că, după ce își va returna datoria, va reuși să-și rotunjească veniturile și își va extinde afacerea. Pe parcursul acestui an, antreprenorul ar vrea să mai angajeze două-trei persoane și să mai cumpere două camioane frigorifice.

Patron și angajat, 2 în 1

Între timp, acesta își gestionează micul business de unul singur. „Ziua mea de muncă începe la 3:30 dimineața, când merg să mă aprovizionez cu pește de la un magazin en-gros. Apoi mă grăbesc să ajung la piață primul dintre toți cei care vând acolo, deoarece mașinile cu care lucrez sunt foarte mari și nu pot să le manevrez când piața se aglomerează”, detaliază Morar.

El a precizat că, de regulă, într-o astfel de afacere, lucrează cel puțin trei persoane, „dar moldoveanul, ca să economisească, este nevoit să se descurce singur”.

„Micile afaceri merg bine în Italia dacă ești foarte calculat. Dacă nu-ți drămuiești cu multă grijă bugetul, riști să dai faliment pentru că ai de plătit foarte multe taxe, iar în Italia regulile trebuie respectate cu strictețe”, relatează Morar. El spune că a cugetat îndelung atunci când a decis să-și asume riscul de a investi într-o afacere în Italia și că, în cele din urmă, a ajuns la concluzia că, astfel, are șansa de a asigura familiei o viață mai bună.

„Ne-am fi dorit să pornim o afacere similară și în Republica Moldova, dar n-am avut cu cine coopera, așa că rămânem în Italia. Aici ne simțim în siguranță, știm că nu va veni nimeni să inventeze vreo nouă taxă, să încerce să ia zece piei de pe noi”, spune Morar.

„Italienii te îndrumă, tu numai fii bun și lucrează”

Soții Morar continuă să vină în țară în fiecare vară și de sărbători, dar se declară integrați în societatea italiană. „Primii doi ani au fost mai dificili, până am învățat limba și am reușit să ne găsim servicii care să ne aducă împlinire, să simțim că anii de studii la Chișinău nu au fost în zadar”, spune Viorica Morar, angajată în departamentul logistic al unei companii auto.

În opinia ei, mulți dintre cetățenii moldoveni care lucrează în Occident ar putea să ducă un trai mai bun, însă nu au curajul să încerce să-și pună ideile în aplicare. „Italienii sunt foarte deschiși, sociabili, dispuși să te ajute, să-ți arate calea, tu numai fii bun și lucrează”, a punctat ea.
80% dintre cei plecați sunt tineri.

Peste 870.000 de cetățeni moldoveni se aflau la muncă peste hotare în 2013. În Italia lucrează aproape 200 de mii, dintre care aproximativ 30 de mii se află ilegal. Ei spun că, în general, nu au avut probleme de acomodare în Italia, excepție fac cetățenii stabiliți în partea de nord a peninsulei, unde formaţiunea xenofobă Liga Nordului are mulţi reprezentanţi în administraţia locală.

Marea majoritate trimite sume importante de bani în Republica Moldova. Astfel, în 2014, valoarea transferurilor din străinătate a fost de 1 miliard 612 milioane USD, cu aproximativ 4 milioane de dolari mai mult față de 2013, indică datele Băncii Naţionale a Moldovei.
Un studiu al Biroului Migrație și Azil arată că majoritatea a plecat peste hotare fără a avea un contract de muncă. Aproape 80 la sută dintre cei plecați la muncă în străinătate sunt persoane cu vârste cuprinse între 15 și 44 de ani. Emigranţii cu vârste de peste 55 de ani reprezintă aproximativ 5 la sută.