Republica Moldova trăiește de peste trei decenii cu două „bombe geopolitice” amplasate în interiorul său: Transnistria și Găgăuzia. Expertul în procese democratice Igor Boțan avertizează că aceste focare de instabilitate au fost create și menținute de Rusia ca mecanisme de control asupra Chișinăului. Ele nu doar că au frânat consolidarea statului de drept și a democrației, dar au și slăbit constant capacitatea țării de a-și decide singură direcția.
Boțan subliniază că încă din primele zile după independență, Moscova a știut unde să lovească: în vulnerabilitățile etnice și teritoriale. Rezultatul a fost un blocaj permanent care a ținut Moldova ancorată în sfera de influență rusească, cu o economie dependentă și un sistem politic fragil. Transnistria a rămas o rană deschisă, iar autonomia găgăuză un teren fertil pentru ingerințe externe.
În acest context, drumul european al Republicii Moldova a fost mereu plin de obstacole. De fiecare dată când Chișinăul a încercat să facă pași mai clari spre Vest, „butele cu praf de pușcă” din interior au fost aprinse de forțe externe. Expertul amintește că deciziile majore au fost adesea dictate de presiunea străzii și de marile adunări populare, ceea ce arată că voința cetățenilor a fost constant în confruntare cu interesele geopolitice.
Despre unirea cu România, Boțan este tranșant: deși o parte semnificativă a populației o vede ca pe o opțiune firească și logică, ea rămâne nerealizabilă cât timp Transnistria este controlată din exterior. Cu alte cuvinte, cât timp această „bombă cu efect întârziat” rămâne activă, orice discuție despre reunificare este blocată la nivel geopolitic.
Astfel, Republica Moldova continuă să trăiască între două realități: aspirația sinceră spre integrarea europeană și libertate, pe de o parte, și captivitatea în jocurile de putere ale Rusiei, pe de altă parte. Lecția dură a ultimelor decenii este că viitorul țării nu poate fi construit decât prin neutralizarea acestor vulnerabilități interne și prin consolidarea unui stat puternic, capabil să-și apere suveranitatea.
Viitorul unui stat artificial, construit de stalin și paporu’ rus cu ajutor hitlerist, nu poate fi nicicum luminos-progresist. Cu ajutorul paporului maldaivǎnesc, plin de cucuri pobedisto-bolșevice și înrădăcinat în mentalități de rit moscalo-imperial, „țara” numită RM va continua să atingă noi culmi de progres și civilizație, păstrând pe vecie primul loc din coadă în clasamentul țărilor europene. Singura șansă reală de progres și dezvoltare este respinsă cu hotărâre de 61% din paporu’ maldaivǎnesc deoarece presupune repararea unui rapt teritorial, ultima consecință nerezolvată a wwII.