…Sâmbătă, la Orhei, unde nu era nici pomină de drapele roşii şi „1 Mai”, un medic moldovean care încă prin 1985 scria bileţele în grafie latină a tot încercat, timp de peste două ore, să-i explice unui social-democrat german, vorbitor de română, de ce nu e mulţumit de mica sa ţară şi de ce ar vrea dacă nu să trăiască, apoi să apuce să moară într-o Ţară (a sa) mai mare…
Iubirea de ţară a moldovenilor e de-a dreptul paradoxală. Şi nu doar pentru că, bunăoară, un american nu ar înţelege nici în ruptul capului cum poţi să-ţi iubeşti enorm ţara şi deloc – statul. Paradoxul constă şi în faptul că iubim o ţară încremenită în timp şi între secole. Doar că nu ştiu între care anume… Dovadă – acelaşi Raport al „Expert Grup”. „E cu adevărat descurajant faptul că în sec. XXI majoritatea cetăţenilor RM trăiesc în condiţiile începutului sec. XX, adică fără servicii comunale elementare, suferind din cauza conexiunilor rutiere proaste, având dificultăţi de acces la reţelele de curent electric. Astfel, doar 90% din cei chestionaţi în cadrul sondajului „Moldova 2009: starea ţării şi a oamenilor” au declarat că au avut acces permanent şi calitativ la curent electric şi televiziune şi 80% – la telefonie fixă şi transport public. Peste 60% din respondenţi nu au avut acces la apă caldă, sisteme de canalizare şi internet, şi aproape jumătate nu au în gospodărie apă curentă”.
…Sâmbătă, la Butuceni, unde toată lumea merge să viziteze Orheiul Vechi – una dintre puţinele atracţii turistice din republică, spre care însă nu prea există indicatoare rutiere – de asemenea nu era nici pomină de drapele roşii şi de „1 Mai”. Un bătrân stă aşezat în faţa unei porţi, iar poarta ascunde o căsuţă ce şi-a pierdut demult din „sineala cerului” care a adus celebrele case din Butuceni pe pânzele lui Iurie Platon… „Fetelor, vă place satul nostru?”. „Ne place, e frumos aici la dumneavoastră”. „Apoi veniţi să trăiţi aici, că noi, dacă am putea, ne-am duce oriunde dintre aceste dealuri”…
Niciodată nu am fost de acord cu cei care, întrebaţi de iubire, încep a o sorta în „iubire de oameni”, „de mamă”, „de ţară”, „de persoana dragă”… Iubirea ori este, ori nu este. Ori e totală, ori nu e deloc. Aşa cum e iubirea de ţară la moldoveni. Dacă nu ar fi aşa, am mai iubi oare noi Moldova nu „pentru ceva”, ci „în pofida” a toate cele expuse mai sus? Iraţională mai e iubirea…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
