Teamă sau pocăință?

Asta ne face să ne întrebăm: demonii se roagă și Iisus îi ascultă? Așa pare când citim mai departe că Iisus le-a dat voie să intre în porci, iar porcii s-au aruncat în lac și s-au înecat. Când au venit oamenii cetății, l-au văzut pe cel demonizat, cuminte, îmbrăcat și stând la picioarele lui Iisus. Și ce credeți? Au dat acei oameni slavă lui Dumnezeu că l-a salvat pe aproapele lor? Nu. I-au cerut lui Iisus să plece de la ei. Ba, evanghelistul Luca subliniază că „L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor să plece de la ei" (v. 37). Credeți că din mare evlavie? De unde venea frica lor? Oare era aceeași spaimă care l-a făcut pe Simon Petru să spună „Doamne, ieși de la mine, că sunt om păcătos." (Luca 5; 8)?

La Petru a fost pocăință, fiindcă se spune clar că a căzut la picioarele lui Iisus și a spus despre sine „sunt păcătos", pe când în ținutul Gherghesenilor este scris că oamenii după ce l-au văzut pe cel vindecat s-au înfricoșat. Și atât. Mai departe e scris că paznicii turmelor au povestit cum a avut loc vindecarea minunată și abia după aceea oamenii l-au rugat pe Iisus să plece de la ei. Fără să auzim că au plâns pentru păcatele lor aruncându-se la picioarele Mântuitorului ca Petru.

Iisus pleacă, dar cel vindecat se roagă de Iisus exact invers decât oamenii cetății: „bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El" (v. 38), însă Iisus îi poruncește: „Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu" (v. 39).

Dacă vedem această vindecare minunată în detaliu, înțelegem și ceea ce spuneam mai sus: îi ascultă Iisus pe demoni? Nu, Iisus i-a încercat pe oamenii cetății. Oare nu știau ei că după legea lui Moise porcul este un animal interzis? Sigur că știau. Iisus nu s-a milostivit de demoni, ci a vrut să arate că unii oameni pun păcatul și averea mai presus de porunca lui Dumnezeu și de iubirea aproapelui. Când s-au văzut cu porcii înecați, pe care ei nu ar fi trebuit să îi crească acolo, ei îi cer lui Iisus să plece.

Mulți dintre noi suntem astăzi ca oamenii cetății. Mergem la spovedit, dar dacă vine vorba de a renunța la păcat sau de a înceta să ne îmbogățim pe căi nedrepte, preferăm să renunțăm la spovedit și spunem că preotul e prea aspru. Deși nouă nu ni s-a aruncat averea în lac. Când de fapt ar trebui să ne însușim porunca dată celui vindecat. Să stăm la casele noastre, dar să spunem tuturor cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu.