The Telegraph: Putin pune la cale un nou front în războiul său contra Vestului

Fiind copil pe vremea conflictului din Kosovo din anii ’90, tenismenul sârb Novak Djokovic înțelege probabil foarte bine modul în care clivajele confesionale și religioase profunde care continuă să bântuie Balcanii pot duce foarte ușor la violență. În definitiv, Bosnia e locul în care au început ororile primului război mondial, după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar, în timp ce se deplasa cu un automobil prin Sarajevo.

În biografia lui din 2013, „Servește pentru a câștiga”, Djokovic își amintește un episod mișcător în care, la 11 ani, a fost trezit în patul său din Belgrad de explozii puternice. Acestea se datorau campaniei de bombardamente a NATO împotriva capitalei sârbe, urmărind să pună capăt conflictului din Kosovo, unde trupele sârbe erau acuzate de epurare etnică împotriva localnicilor albanezi, relatează The Telegraph și G4media.

Sârbii s-au considerat dintotdeauna victimele tentativelor occidentale de a-i împiedica să-și asigure patrimoniul. Este o atitudine care explică fără îndoială și derapajul neinspirat de săptămâna aceasta al lui Djokovic de la campionatul de tenis French Open, unde câștigătorul a 22 de titluri de mare șlem a scris în sârbă pe lentila unei camere de filmat „Kosovo e inima Serbiei. Opriți violența”.

Djokovic pare să fi reacționat la cea mai nouă răbufnire violentă din Kosovo, de săptămâna aceasta, când 25 de militari din forța NATO de menținere a păcii au fost răniți în ciocniri cu localnicii sârbi.

Incidentul survine în urma recentelor alegeri locale, boicotate de sârbii care constituie o majoritate în nordul Kosovo și care n-au acceptat niciodată proclamarea independenței față de Serbia în 2008. Chiar dacă per total albanezii reprezintă peste 90% din populația din Kosovo, minoritatea sârbă cere de multă vreme implementarea unui acord din 2013 imediat de UE privind înființarea unei asociații de municipalități autonome în regiunea lor.

Atrăgându-și critici din partea Regatului Unit, Franței, Germaniei, Italiei și SUA, primari albanezi s-au instalat în clădirile administrative din regiunea predominant sârbă, de unde au rezultat ciocniri dure între sârbi și albanezi.

Chiar dacă aceste ciocniri nu sunt decât cea mai nouă manifestare a tensiunilor vechi care persistă încă de la conflictul din Kosovo din anii ’90, ele ar trebui să servească și drept memento liderilor occidentali cum că nu pot ignora această regiune cu importanță strategică a Europei sudice decât pe propriul lor risc.

Dat fiind că „operațiunea militară specială” a Rusiei din Ucraina nu decurge conform planului, nimic nu i-ar plăcea mai mult președintelui rus Vladimir Putin decât să vadă izbucnind în Europa un nou conflict. Acesta ar putea obliga alianța occidentală să reorienteze resurse vitale care sunt alocate în prezent armatei ucrainene.

În acest context, Balcanii oferă un teren fertil pe care Kremlinul își poate potoli apetitul de interferență politică, cu scopul de a provoca și mai multă instabilitate în Europa.

Dorința Rusiei post-sovietice de a-și extinde influența în Balcani datează încă de pe vremea prăbușirii Iugoslaviei, eveniment care a revigorat în regiune competiția existentă de secole între marile puteri. Moscova era alarmată de intenția Vestului de a primi fostele state iugoslave în instituții precum UE și NATO.

Pentru a opri această tendință, serviciile de spionaj rusești caută mereu să submineze regimurile pro-occidentale, cel mai flagrant caz fiind Muntenegru, unde Moscova e acuzată de tentativă de lovitură de stat cu ocazia alegerilor generale din 2016. Ceva mai recent, Kremlinul a căutat să exploateze tensiunile nesoluționate dintre Serbia și Kosovo, dar și pe cele din Bosnia și Herțegovina, pentru a-și extinde influența, a provoca și mai multă instabilitate și a submina influența UE și NATO.

Așadar, chiar dacă perturbările recente din nordul Kosovo reprezintă o chestiune relativ locală, ele au totodată și potențialul deplin de a escalada – cu „ajutorul” Moscovei – într-o criză mult mai amplă, mai ales atunci când personaje precum Djokovic, al cărui tată, Srdjan, e născut chiar în acea regiune, sunt dispuse să ia public atitudine în favoarea cauzei sârbe. Simpatiile familiei Djokovic au devenit fără îndoială evidente la campionatul Australian Open din ianuarie, când Srdjan a fost văzut fotografiindu-se cu niște admiratori având steaguri rusești.

Și nu numai Rusia e dornică să zădărnicească eforturile occidentale de a stabiliza clocotele din cazanul balcanic. Din Turcia, președintele Recep Tayyip Erdogan aruncă de multă vreme priviri lacome înspre Balcani, nutrind în continuare ambiția de a restabili acolo dominația de odinioară a Imperiului Otoman.

UE e tot mai îngrijorată de tentativele lui Erdogan de a extinde influența Ankarei în Balcanii Occidentali, mai cu seamă în țări precum Bosnia și Kosovo, cu o populație musulmană numeroasă. Cea mai scandaloasă tentativă a lui Erdogan de a revendica dominația asupra Balcanilor este de departe planul lui de dinaintea alegerilor prezidențiale din 2018 de a organiza un miting electoral în capitala bosniacă Sarajevo.

Ținând cont că și Rusia și Turcia încearcă să-și consolideze prezența în Balcani, nu e momentul potrivit ca Occidentul să ignore o regiune care are tot potențialul necesar pentru a declanșa un nou conflict în inima Europei.