Din nou grabă sau neatenția au făcut ca pe de o parte președintele Timofti să-l mandateze pe Iurie Leancă, prin decret, să formeze lista cu miniștri, dar pe de altă parte, una dintre legile votate de PLDM și PCRM în data de 3 mai, promulgată de același președinte Timofti, să-i interzică acestuia să o facă.
Astfel, pâna sâmbăta, când Curtea Constituțională a declarat neconstituțional unul din articolele care îl bloca pe premierul interimar să propună miniștrii, Iurie Leancă era într-o situație cel putin ciudată.
Legea Guvernului la art. 27/1prevede așa-numitele excepții de la competențele generale ale Prim-Ministrului interimar, sau mai bine-zis, ceea ce îi este interzis. Inițial erau interzise mai multe, cum ar fi: remanierile în guvern, demiterea conducătorilor instituțiilor aflate în subordinea guvernului și altele. După modificarea legii de către PLDM și PCRM, în data de 3 mai, în lege au rămas doar interdicții cu referire la: adoptarea hotărârii privind demisia Guvernului sau a Prim-ministrului; Formarea și propunerea componenței Guvernului.
Cu alte cuvinte, atât până la data de 3 mai (când a fost modificată legea de către PCRM și PLDM) cât și după, Legea Guvernului interzicea persoanei care ocupă funcția de Prim-ministru interimar, să formeze și să propună Guvernul. Astfel, dl Iurie Leancă, care ocupă funcția de Prim-ministru interimar, în baza Decretului Președintelui Timofti (nr. 606 din 23.04.2013), normal, în baza Legii guvernului, nu are dreptul “să formeze sau să propună componența Guvernului”.
În același timp, dl Iurie Leancă a fost desemnat de Președintele Timofti (nr.632 din 15.05.13) în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru și a fost autorizat să întocmească programul de guvernare și să formeze Guvernul. Astfel, Leancă are dublă calitate, pe de o parte, este Prim-ministru interimar, care este obligat să conducă un guvern în demisie, și să îndeplinească doar treburi de administrare – și legea îi interzice să formeze Guvernul – pe de altă parte, el este candidat pentru funcția de Prim-ministru, și i se cere să formeze Guvernul.
Dacă nu ar fi existat Hotărârea Curții Constituționale din 18 mai 2013, care a declarat neconstituțional art. 27/1 din legea guvernului, atunci am fi în situația în care Iurie Leancă a fost declarat candidat în contradicție cu prevederile legii guvernului – căci a fost autorizat să formeze guvernul. Astfel, logic ar fi ca, inițial, Leancă să fi fost eliberat din funcția de Prim-ministru interimar, această funcție trebuia să o dețină un alt membru al guvernului, iar dl Leancă ar fi putut fi numit, ulterior, candidat la funcția de Prim-ministru.
Președintele Timofti, ar fi fost pus în situația delicată de a fi din nou acuzat că a încalcat legislația, de această dată Legea Guvernului, prin a desemna un candidat o persoană care ocupă funcția de Prim-ministru interimar și ai cere să formeze Cabinetul, deși legea îi interzicea să o facă. Și mai delicat pentru președinte ar fi fost faptul că el a fost cel care a semnat decretul prin care îl imputernicea pe Leancă să formeze Cabinetul, dar tot el era cel care a promulgat Legea votata de PLDM și PCRM, prin care i se interzicea premierului interimar să facă acest lucru.
Dar, luând în considerare că sâmbătă, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 27/1, reiese că, de fapt, Curtea Consttituțională l-a salvat pe Timofti de la o nouă situație de încălcare a legii, iar pe Leancă din situația de a se trezi în fața Parlamentului cu o listă de miniștri pe care nu avea dreptul legal sa o întocmească.
via deschide.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
