TIMPUL din PMAN: A treia noapte a protestului. Dacă nu vom avea susținere, noi, studenții vom fi nevoiți să plecăm

Scena din fața Guvernului strânge cea mai multă lume. Părinții își țin copiii pe umeri, perechile de oameni stau îmbrățișați. Se scandează „Victorie!”, iar valurile de aplauze se sparg de clădirea executivului.

Viitorul tinerilor, în mâinile protestului

Într-un cort cu tricolorul fixat pe acoperiș, planifică să înnopteze doi studenți. Pentru ei, protestul e un moment hotărâtor, cel care va determina dacă părăsesc țara sau încearcă să-și continue viața acasă. „Dacă protestul se dovedește un eșec, voi fi nevoit să plec”, spune Alex. Dacă va fi să părăsească Moldova, tânărul va alege Germania sau Austria. Colega lui e mai puțin optimistă. „Sistemul educațional din Moldova nu se va schimba în 1-2 ani. Eu aleg să-mi fac studiile în Germania, deoarece nu sunt satisfăcută de calitatea profesorilor de la noi”, susține Evelina. „Sunt studentă la Colegiul de Comerț al ASEM-ului, unde e mare corupție. Din acest colegiu, precum și din alte instituții, ies niște caricaturi, și nu specialiști”, adaugă tânăra. În pofida nemulțumirii acestora, studenții nu lipsesc de la ore. Dimineața își strâng cortul, merg la lecții, iar după-amiază revin pentru o altă noapte albă în Piață. Între timp, un grup de tineri a urcat pe scenă pentru a-și îndemna semenii să li se alăture. „Eu îmi fac studiile peste hotare și vreau să revin acasă. Dacă nu vom avea susținere, noi, studenții vom fi nevoiți să plecăm. La revoluție, nu se dă like pe Facebook. La revoluție, se stă în Piață”, a afirmat pe scenă Marcel Lazăr, unul dintre tinerii protestatari.

Foto: Ramin Mazur

„Timofti nu e președintele nostru”

După ora 23.00, mai mulți oameni s-au adăpostit în corturi. Cu plapumele în spate, aceștia nu contenesc să discute problemele care-i macină. Se așteaptă temperaturi de 10 grade și vânt rece, tăietor. Întrebați ce cred despre refuzul președintelui Timofti de a demisiona, protestatarii se lasă cuprinși de supărare. „Nu-l considerăm președintele nostru”, spune simplu Eugeniu, unul dintre manifestanți. Bărbatul ce gestionează o afacere în Chișinău mizează pe faptul că presiunea îi va face pe guvernanți să cedeze. „Iar cine se află azi în parlament nu va accede în următorul. Maia Sandu are caracter, îl simpatizez pe Oazu Nantoi. Sper mult că Platforma DA nu va deveni o forță politică, ci una a poporului”, susține Eugeniu. Aliona, o altă protestatară e venită tocmai din Cahul. „Timofti e un nemernic că se ascunde. Știe că o să fie huiduit”, crede femeie. Aliona lucrează în Belgia și a venit în Moldova în vacanță, perioadă pe care a ales s-o petreacă în Piață. „Pe 18 plecăm. Sper mult să se rezolve până atunci”, spune Aliona. Manifestanții condamnă atitudinea președintelui Timofti, iar mulți dintre ei consideră că demisia e singura modalitate prin care șeful actual al statului ar putea să-și salveze numele.

Unioniști sau ba?

Drapelele țării și cele europene sunt prinse de multe corturi. Oamenii își pun panglici tricolore în piept, poartă fulare și tricouri în cele trei culori ale neamului. Cântecele patriotice pe versurile maestrului Grigore Vieru și interpretate de Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt fredonate cu un entuziasm ce părea uitat. Atmosfera amintește de mișcarea de eliberare națională, de românism și latinitate. Întrebați dacă vor Unirea, părerile sunt împărțite. „Deși susțin ideea, nu e momentul oportun. Să ne facem curățenie în țară și apoi să cerem unirea”, consideră Iurie, unul dintre protestatari. Veteranul războiului de pe Nistru, Anatolie, este împotriva unirii. „Noi am luptat pentru un stat independent”, susține bărbatul. Cu toate acestea, panglicile din Piață nu sunt prinse în piept în zadar. Studentul Alex, citat mai devreme, e convins că Unirea e singura soluție pe care o are Moldova. De aceeași părere este jurnalistul Iurie Vlas. „Cred că în 3-4 ani se va întâmpla. Fiecare al 10-lea din Piață e unionist, iar noi suntem cei mai luptători”, spune Iurie. „Pentru a înfăptui unirea, avem nevoie de câteva săptămâni sau câteva luni. Avem exemplul reunificării Germaniei, iar conjuctura politică e într-o continuă schimbare. Noi nu avem nevoie de parlament, guvern și președinte. Le avem la București”, conchide bărbatul.

Zecile de corturi ascund sute de oameni și mii de povești. Protestatarii stau în frig, pentru că „altfel nu-și pot ajuta țara”. Lângă un cort deschis, o femeie de peste 50 de ani, cu părul blond și ochii azurii își pune pe umeri o jachetă militară. Îi vom spune Natalia, din dorința femeii de a-și păstra identitatea ascunsă. „În familia noastră, soțul meu ne întreține, lucrând peste hotare. A venit în concediu pe două săptămâni și acest timp îl vom petrece în Piață”, spune mâhnită femeia. Nataliei îi este imposibil să-și întrețină copiii dintr-un salariu de 1500 de lei pe care îl primește lucrând la o grădiniță. „Soțul meu e plecat de foarte mulți ani. Când copilul lui, fiind mic, i-a spus „tată” vecinului, am realizat ce problemă avem”, continuă protestatara. Astăzi, băiatul Nataliei are 18 ani și planifică să-și continue studiile departe de casă. „Nu mai avem de pierde. Dacă îmi pleacă băiatul? Ce altceva mai pot pierde?”, întreabă femeia. Ieri, nepoata Nataliei a împlinit un an. Femeia a putut să o vadă doar pe Skype. „Așa îmi venea să o îmbrățișez, să o strâng…”, se vaită femeia lăcrimând, iar ochii ei devin mai albaștri. Natalia spune că înțelege femeile care aleg să părăsească Moldova pentru o viață în Italia. „Am o vecină care a plecat. M-a sunat după câteva luni și mi-a spus că se simte liberă. După ani și ani de lucru pe deal, mi-a zis că i s-au dres, în sfârșit, călcâiele. Nu le mai are crăpate”.

Oamenii se încălzesc greu și dorm iepurește. În puținele ore de somn, se visează tot protestând. Buimaci, se trezesc și o iau de la capăt.

Foto: Ramin Mazur