– După o lungă pauză, primul lungmetraj de animație românesc a apărut abia în 2011. Totuși nu s-a mers pe formula americană a unei comedii, ci s-a făcut un documentar despre cazul tragic a lui Cladiu Crulic, românul care a decedat în Polonia. Nu a fost riscant?
Nu sunt eu în măsură să spun de ce s-a ales tema respectivă. Regizoarea Anca Damian a venit la noi în studio cu scenariul gata făcut. Inițial s-a dorit a fi, din câte știu, un documentar. Dar, pentru că nu au fost suficiente documente, fotografii și înregistrări video, ea ales să facă animație.
Dar răspunsul la întrebarea de ce noi în România nu facem filme ca la Hollywood este pentru că noi nu suntem Hollywood-ul. Animatorii americani merg pe formulele lor, au mai multe resurse financiare și umane. Noi în schimb ne facem treaba așa cum știm noi. Particularitatea noastră a românilor este că noi facem lucrurile altfel pentru că nu avem o școală și cred că lungmetrajul Crulic – drumul de dincolo stă să confirme teoria asta.
– Să ne așteptăm la un alt lungmetraj animat românesc?
Da, chiar lucrăm cu regizoarea Anca Damian la următorul lungmetraj, dar de data asta nu suntem implicați creativ atât de tare. Sarcinile sunt împărțite între mai multe studiouri. E un pic diferit. Dar foarte curând va apărea și al doilea lungmetraj de animație (Muntele Magic, n.r), ceea ce este excelent.
– Ce ar putea pune în mișcare animația românească?
Mai mulți factori. Trebuie să creezi o cultură în domeniu în primul rând, ceea ce Festivalul Anim’est începe să facă ușor-ușor. Lumea e din ce în ce mai interesată de animație și mă refer aici la tineri, pentru că de fapt cu ei se face treaba asta. În al doilea rând, trebuie să ai producători suficient de curajoși să investească, fie că vorbim de oameni, fie că vorbim de fondurile de stat. Și, bineînțeles, trebuie să ai o generație de artiști animatori care să miște lucrurile. Sunt țări în care se investește în animație și sunt țări în care animația e moartă. Asta e valabil pentru orice domeniu artistic.
– De aceea, Anim’est organizează în fiecare an un atelier de animație pentru tineri?
Exact. Îi aducem pe participanți într-un context cât de cât profesionist. Ce facem noi acolo este simularea lucrului într-un studio real. Nu facem lucrul acesta la modul didactic, nu ne propunem să pierdem foarte multă vreme cu teoria, ci îi ajutăm pe tineri să experimenteze. Pentru două săptămâni workshop-ul organizat de producătorii Anim’est-ului e cel mai mare studio de animație din România.
– Participă și tinerii din Republica Moldova la acest atelier?
Da, în fiecare an. O particularitate a lor este că se vede că vin dintr-un loc unde se face o școală cumva mai riguros. Cel puțin oamenii care vin acolo, cu foarte mici excepții, știu să deseneze foarte bine. Și e o bază excelentă de plecare.
