„Tradiții” de Paști

2 lei pentru „Hristos a Înviat”!

Dacă tot umblă copiii la colindat vestind că S-a născut Fiul Domnului ca să primească în schimb nuci, colaci și niște bănuți, de ce să nu o facă și atunci când El învie după ce a fost răstignit? Mai ales că este o ocazie în plus de a câștiga un leu-doi:

„Dorm eu liniștit, când la un moment dat aud că cineva strigă la ușă: Hristos a Înviat! Ies afară și văd în prag un boț de om, îi răspund: „Cu Adevărat a Înviat” și aștept să plece! Fetița se uită la mine cu niște ochi mășcați și îmi arată cu degetul la sacoșa pe care o avea în mână! M-am priceput și i-am adus un ou roșu, câteva ciocolate, biscuiți și o banană! I le pun în pachet și-i zic să mai intre și la anul! La care ea: – Da lei, nu-mi dai nici un leu? Fug în casă și îi aduc 2 lei, îi întind, la care ea: – Pune-i în culioc (din rus., pungă, n. red), de Paști banii nu se dau în mână!  Am rămas mut.

Eu nici măcar nu știam că de Paști se umblă prin sat după bani, nu tocmai că nu se dau în mână!”, se miră colegul nostru Dorin Galben.

Originile „Umblatului după ouă” sunt vechi şi fac trimitere la veacurile precreştine în care Anul Nou era sărbătorit primăvara, la începutul lunii martie, conform calendarului lunar. Oul, considerat prototipul seminţei, vopsit în culoarea sângelui viu, simbolul vitalităţii, al sănătăţii şi al regenerării, avea rol de mesager al începutului unui nou ciclu de viaţă şi al unui nou ciclu agrar. El era dăruit, purtând toate aceste semnificaţii, membrilor familiei şi apropiaţilor, mai ales copiilor, în multe comunităţi arhaice de pe cuprinsul Europei, spun etnologii care au studiat fenomenul.

Ștefan cel Mare ardea anvelope

O televiziune locală a realizat un reportaj cu ocazia Paștelui într-un sat din raionul Criuleni, unde, în Sâmbăta Paștelui, tinerii făceau „denii”, adică aprindeau anvelope de cauciuc și le dădeau de-a dura de pe un deal. Băieții cu fețele afumate nu știau ce semnifică întregul ritual, dar au explicat că așa au apucat de la părinți. Un părinte în schimb recunoaște „așa-i tradiția, știm că este ilegal, dar ce să facem?”, se întreba omul cu fața negricioasă de fum.
Totuși, nu aprinderea rugurilor, care au menirea să alunge duhurile rele în Noaptea Învierii, este ilegală, ci arderea anvelopelor de cauciuc. Altfel, oamenii neștiutori ar putea presupune că tradiția se trage de pe timpul lui Ștefan cel Mare care lua roți de tractor și le dădea foc în Noaptea Paștelui.

Popa grijuliu

Într-un sat din raionul Căușeni parohul bisericii din localitate a făcut reparație în biserică. Pe banii enoriașilor, desigur. Ferestrele de lemn au fost înlocuite cu geamuri termopan, iar poarta frumoasă, cu ornamente – schimbată cu una ordinară. După vopsire, în fața credincioșilor a răsărit o combinație mortală de un locaș albastru și un gard verde aprins. A fost pavată și curtea bisericii. Se pare că popa ține la ea ca la ochii din cap, pentru că deja de doi ani, în Noaptea Învierii, sfințirea bucatelor are loc în drum, ca nu cumva credincioșii să deterioreze pavajul din curte.

Rubrică pregătită de Ion Macovei