Nina Ermurachi, solistă a Orchestrei de muzică populară „Folclor”, este interpreta care nu şi-a dorit niciodată mai mult decât merită. N-a intrat prin ogrăzi străine să fure florile de cântec ale altora, nu le-a călcat nicicând în picioare şi le-a savurat parfumul aşa cum se cade să miroşi o floare din grădină. Şi le-a cules pe ale sale într-o coroniţă pe care şi-a pus-o pe frunte.

Florile ei de cântec nu-s de culori aprinse, ci de cele odihnitoare. Sunt ca busuiocul de la icoană, ca vâzdoagele sau crizantemele care nu se ofilesc peste noapte. Preferă să interpreteze cântece lirice, romanţe pentru mângâierea sufletului. Poate de aceea melodiile ei nu se înghesuie în programele de concert, pentru că vin liniştite spre suflet, pe un drum mai lung, mai anevoios, dar care se aşterne drept inimă pentru mult timp.

„Cântecul l-am învăţat de la mama”

Născută în satul Floriţoaia Veche, judeţul Ungheni, la părinţi au fost cinci copii – trei surori şi doi fraţi. Din păcate, aceştia s-au trecut din viaţă. Fraţii ei Alexandru şi Anatol au făcut Şcoala de cultură din Soroca, unde au studiat acordeonul. „Mama, Dumnezeu s-o ierte, avea o voce foarte frumoasă. Cântecul l-am învăţat de la ea”, ne spune interpreta.

Nina Ermurachi s-a lansat în muzica populară cu cântecul „Măi cucule blestemat”, care în scurt timp a devenit şlagăr. I-au adus mult succes şi cântecele „Pădure, verde pădure”, „Flori de romaniţă ”, „Frunză verde iasomie”, „Cântec vechi de cătănie”, „Şi-am zis verde brad de munte”, „Lăsaţi-mă să cânt”, „Aseară la poarta mea”, „Să pornim hora inel”, „Sunt o fată de la codru” ş.a. În 1996 a participat cu un recital la Festivalul „Crizantema de Aur” de la Târgovişte, iar în 2001 – la Festivalul „Maria Tănase” de la Craiova.

„Caut, prin cântec, să fac lumea mai bună…”

„Cântecele de joc nu mi se potrivesc deloc. Nu zic, pot să cânt şi de joc, însă sunt o fire predispusă la romantism şi, nu mi-e ruşine s-o spun că sunt, poate, mai sensibilă decât alţii. Acesta este sufletul meu şi nimeni nu poate să-mi rupă sau să-mi sădească altceva. Şi nu cred că melodiile mele nu şi-ar găsi locul în spectacolele din sălile de concert de la noi. Din păcate, însă, pe afişele de concert apar unele şi aceleaşi nume. Am întâlnit oameni care mi-au spus că le e dor şi de alţi cântăreţi. Dar am certitudinea că ar veni spectatori să ne asculte şi pe noi, cântăreţii anilor ’60. Din fericire, mai suntem în stare să cântăm”, ni se confesează Nina Ermurachi. Ne spune că se apără cu cântecul şi caută, prin cântec, să facă lumea mai curată, mai bună, mai sensibilă la durere. Exact aşa, cum zice una din romanţele ei, „Destinul”: „Iar lumea chiar de-o simţi străină, / N-o blestema, ci zi de zi / arată-i calea spre lumină”.

„Nora mea-i ambiţioasă”

Cu cântecul se apără şi nora ei, cunoscuta violonistă Maria Stoianov, conducătoarea grupului folcloric „Ethnos”, care activează pe lângă Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. „Nora mea-i ambiţioasă şi foarte talentată. Pe lângă faptul că este o instrumentistă de excepţie, scrie muzică şi versuri”, afirmă cu mândrie Nina Ermurachi. Născută la Vărzăreşti, Nisporeni, Maria Stoianov a absolvit Şcoala de muzică din Nisporeni (clasa profesoarei Eugenia Ulinici), Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” (cu profesoara Valentina Ciobanu) şi Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău (cu profesorul Laurenţiu Nujnoi). Împreună cu sora ei, Luminiţa Stoianov, cântă la cobză, a înregistrat cinci CD-uri: trei – cu Zinaida Bolboceanu, unul – cu Ioana Dordea (România) şi altul – cu Galina Ursu. De asemenea, a înregistrat muzică cu Tudor Ungureanu, Maria Mocanu, Veta Ghimpu şi alţi interpreţi de la noi. Evoluează în toată România şi R. Moldova. În 2011 a editat şi a lansat cea de-a doua carte de versuri – „Gânduri ţesute din suflet”, fiind sprijinită financiar de către Liliana Cernăuţanu. Prima ei carte, sponsorizată de Restaurantul „Vatra neamului” – „Şi îngerii ca omul plâng” -, a văzut lumina tiparului în 2008 şi a fost lansată la seara ei de creaţie cu genericul „Trandafiri în trei culori” din acel an de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet. Pe 5 mai 2011, la Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici” a avut loc seara ei de creaţie cu genericul „Au înflorit cireşii, dragul meu”. E titlul unei piese compuse de Maria şi interpretată de Cristina Scarlat. La manifestare au participat peste 40 de cântăreţi de muzică uşoară, care au interpretat piesele compuse de ea: Ion Suruceanu, Olga Ciolacu, Anişoara Puică, Angela Marta (Iaşi), fraţii Irina şi Anatol Bivol, Maria Ţărnă, Cezara ş.a. „Viaţa mea”, „Ochii mei”, „A doua tinereţe” şi alte piese compuse de ea din repertoriul Anişoarei Puică au devenit şlagăre şi sunt cunoscute de către toţi melomanii. Compune muzică din 2005 şi, de atunci încoace, a scris piese pentru Ion Suruceanu, Olga Ciolacu, Valentin Dragomir, fraţii Bivol, Corina Ţepeş, Costy Burlacu, Angela Cabari, Igor Cuciuc, Cezara, Carolina Prepeliţă, Mariana Şura, Evdochim Baxanean, Maria Ţărnă, Ina Sturza, Sandu Reva, Sergiu Ursu, Rodica Ciobanu, Ştefănel Roşcovan ş.a. În total, are peste 200 de piese de muzică uşoară, una dintre care – „Maria”- este interpretată de formaţia „Akord”.

La fel ca şi Nina Ermurachi, compozitoarea şi violonista se mândreşte cu soacra ei, zicând că este cea mai bună mamă-soacră.

„Sora mea-i cobzară, dar şi tractoristă”

Maria Stoianov e mai mult în turnee decât acasă. Colaborează intens cu formaţia „Ştefan Vodă”, condusă de Tudor Ungureanu. Anul trecut, Maria a avut un concert şi la Moscova, cu formaţia alături de care cântă la ceremonii private (Anatol Nunu – trompetă, Oleg Grecu – acordeon, Sergiu Diaconu – cobză, familia Luminiţa, Valentin (voce) şi Sandu Dragomir (clape). În prezent, ea lucrează la un roman de dragoste. „E vorba de istoria unei femei de la 16 la 100 de ani”, ne explică Maria.

Surpriza cea mare a fost să aflu că sora ei, Luminiţa Stoianov, de mai bine de opt ani lucrează pe plantaţiile de vie ale unei italience fermiere din Italia, în vârstă de 94 de ani, unde conduce trei tractoare cu şenile. Ea ară, curăţă via şi face vin. Italianca se bucură că, de când Luminiţa face vinul, acesta se vinde ca pâinea cea caldă. Dorul de casă însă o macină întruna. Adeseori, se trezeşte vorbind cu Dumnezeu în câmp. Numai El ştie ce e în inima ei… „Când avem un spectacol, o sun, urcă în avion şi vine acasă. Sora mea-i cobzară, dar şi tractoristă. Când ia cobza în mână, însă, se simte mai bine şi o mânuieşte de minune”, ne spune Maria Stoianov.

În 2010, printr-un decret prezidenţial semnat de preşedintele interimar de atunci, Mihai Ghimpu, Maria Stoianov a fost distinsă cu titlul onorific de artistă emerită. Le dorim interpretelor să le apere cântecul în continuare.