Evadări din PCRM urmărim din 2009 încoace: Marian Lupu, Igor Dodon, Zinaida Greceanîi, Vadim Mișin, Vladimir Țurcan sunt doar câțiva care i-au spus „Pa!” lui Voronin. Chiar dacă oficial spuneau că au făcut-o pentru a salva țara sau că nu puteau să se înțeleagă cu liderul formațiunii, cred că puțini sunt cei care își închipuie că motorul deciziilor nu a fost unul de ordin material.
S-au aciuat ex-comuniștii fie pe la PDM, fie pe la PSRM, fie pe la alte partide extra-parlamentare. Îi unește, în schimb, aceeași atitudine anti-românească, iar discursul lor e plin de dragoste pentru Uniunea Euro-Asiatică. Și dacă anterior, din PCRM, plecau câte doi-trei membri, atunci în 2016 asistăm la migrații în masă. Când 14 deputați comuniști în frunte cu Artur Reșetnicov s-au rupt din fracțiunea comunistă, a apărut termenul de „transfug”. Conform dicționarului, termenul înseamnă o persoană care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. Ce ilegalitate au comis cei 14 „transfugi” care au format grupul social-democrat nu-mi este clar. În orice caz, și aceștia, la fel ca ceilalți, au plecat din PCRM în contextul unor crize politice.
De fiecare dată, partidul lui Voronin a fost o sursă de voturi necesare pentru partidele așa-zis pro-europene fie pentru alegerea președintelui, fie pentru votarea unui guvern. Aceste manevre și jocuri cu PCRM au avut drept efect decăderea partidului și pierderea încrederii în consolidarea lui. Ieșirea recentă a 500 de membri din organizații teritoriale ale PCRM și aderarea lor la socialiști este încă o dovadă în acest sens. Partidul lui Voronin se destramă, dar asta nu înseamnă că în politica moldovenească comuniștii vor dispărea. Ei pur și simplu iau alt nume, devenind niște trans-comuniști.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
