După volumul comerțului, Turcia reprezintă una dintre primele zece țări la export și import atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova. Investițiile totale ale firmelor turce în România și Republica Moldova se cifrează la peste 5 miliarde de euro. Nu putem spune că aceste statistici reprezintă vârful relațiilor româno-turce, dimpotrivă, există multe voci în societatea noastră care se pronunță pentru creșterea până la 10 miliarde de euro a volumului de schimburi comerciale reciproce.
Din păcate, în Turcia de astăzi au loc evoluții care trebuie să ne pună în gardă. O tentativă de răsturnare prin violență a puterii, lovitură de stat, s-a întâmplat în Turcia pe 15 și 16 iulie. Luptele de stradă între militarii fideli regimului și cei fideli loviturii de stat (condusă de ofițeri) s-au soldat cu aproape 300 de morți și peste 1500 de răniți.
Iar Recep Tayyip Erdogan a folosit existența acestor evenimente pentru a aresta și/sau a elibera din funcții aproape 30.000 de cetățeni turci, unii din poliție, alții din armată sau sistemul judecătoresc. Acțiunea te duce cu gândul la o pregătire oficială a terenului pentru instaurarea unui regim prezidențial, ceea ce își dorește Erdogan mai mult. Proporțiile a ceea ce se întâmplă acum, însă, sunt mult peste orice măsuri de stabilizare pe care luaseră alte guverne de obicei, și chiar dincolo de orice măsură coercitivă pe care autoritățile turce o luau în trecut pentru a-și păstra controlul asupra puterii.
Președintele Erdogan a anunțat instituirea stării de urgență în Turcia, pe durată de trei luni, ca să fie contracarate eficient manifestările grupării care s-ar fi aflat în spatele loviturii de stat. Această grupare, conform afirmațiilor Ankarei oficiale, se numește „Hizmet” (Serviciul) sau „Gemaat” (comunitatea, în Turcia). Este o organizație religioasă care promovează niște viziuni mai liberale asupra Islamului față de multe alte școli de gândire. Conducătorul ei este fostul imam și scriitor Fethullah Gulen. Pe acest om îl învinuiește Erdogan că ar sta în spatele tentativei de lovitură de stat. În numele luptei împotriva influenței guleniste au fost concediate, reținute sau chiar arestate mii de persoane din toată Turcia. Iar asta este deja o vânătoare de vrăjitoare în toată regula, o fortificare fără precedent a regimului autoritar Erdogan în curs de formalizare juridică.
Se mai vorbește în Turcia, la modul serios, despre reintroducerea pedepsei cu moartea pentru liderii loviturii de stat. Dacă asta s-ar întâmpla, Uniunea Europeană ar înceta orice raport de integrare cu UE. Iar calitatea Turciei de membră NATO ar începe să fie tot mai contestată. Cele două cluburi ale democrației liberale occidentale trebuie să rămână ca atare, ceea ce înseamnă că potențiali membri care aleg să se alăture trebuie să adopte principiile statului de drept, democrației, pluralismului politic real, economiei de piață.
Nu e o simplă întâmplare faptul că lovitura de stat nereușită din Turcia a fost dată de armată. Armata a mai reușit să schimbe guvernări în acest mod și în 1960, 1971, 1980, 1997. Asta se întâmpla atunci când existau nemulțumiri majore sau suspiciuni că liderii politici adoptă un curs de islamizare a țării. Principiile de funcționare a statului turc enunțate încă de creatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, prevăd ca o condiție indispensabilă laicitatea, caracterul nereligios și neutru al statului față de cetățeni. Armata este păstrătoarea tradițiilor Kemaliste și veghează la buna lor îndeplinire. Iar Erdogan este un islamist care a adoptat un curs politic de islamizare treptată a Turciei. S-au prezentat dovezi care-l incriminează pe fiul lui Erdogan pentru business petrolier cu organizația teroristă „Statul Islamic al Levantului și Irakului”, iar materialele de propagandă ISIS circulă liber în Turcia.
Dincolo de aceste aspecte, din punct de vedere politic, Erdogan și colegii săi din Partidul Justiției și Dezvoltării au început să lupte împotriva democrației și libertății de expresie, hărțuind și închizând posturi TV și ziare care nu prezentau punctul de vedere „oficial”. Doar în cele 5 zile care au trecut de la lovitura de stat, 24 de posturi TV și radio au fost închise. Combinând aceste represalii cu epurările masive, fără precedent, care se fac în toate domeniile sectorului public, al administrației, justiției, educației, armatei, poliției, finanțelor, și cu „starea de urgență” (în care poliția va avea puteri discreționare să anihileze orice acțiuni publice organizate), obținem imaginea unei Turcii în care democrația este mitraliată din plin, la fel ca militarii și civilii de pe 16 iulie.
Din punct de vedere geostrategic, asta înseamnă că Turcia ar putea să se orienteze tot mai mult către țări cu același sistem nedemocratic. Adică Rusia și Iran. Primele semne există deja, contactele intense dintre Putin și Erdogan din ultimele zile. Această reorientare ar fi o mare lovitură dată securității și intereselor României la Marea Neagră.
