“Uită de teamă” cu Ştefan Rusu

La cea de-a 7-a ediţie a acestui prestigios festival de artă contemporană artistul moldovean Ştefan Rusu va prezenta filmul documentar „Berlin Beyond the Ruins" (50 min.).

Dumitru Crudu: Despre ce e filmul tău şi unde şi când l-ai realizat?
Ştefan Rusu: Filmul documentar RECLAIMING THE CITY l-am conceput ca o investigaţie a rolului artistului şi a scenei artistice în transformările urbane prin care a trecut oraşul Berlin în ultimele decenii.

Logica reconfigurării spaţiului public a devenit vizibilă odată cu decizia de a schimba capitala Germaniei de la Bonn la Berlin şi a politicilor liberale de investiţii în modernizarea oraşului. Pe de altă parte, Berlinul se află într-o profundă criză financiară încă din perioada Războiului rece din care nu-şi poate reveni nici până în prezent, iar imaginea de oraş al artelor e mai uşor de promovat pe plan mondial, atât pentru a atrage investiţii, cât şi pentru a reabilita oraşul cu ajutorul turismului cultural. Ca un răspuns la aceste politici au apărut un număr de iniţiative – „Haben und Brauchen” şi „Stadt Neudenken” – lansate şi susţinute de către scena artistică care protestează faţă de modul de utilizare a imaginii sale în scopuri populiste de către politicienii din administraţia locală.

Filmul este bazat pe o serie de ghidaje conduse de artişti, curatori, sociologi şi arhitecţi-urbanişti stabiliţi la Berlin, care analizează impactul vizibil şi aspectele invizibile ale schimbărilor survenite în ultimii 20 de ani. Aceştia oferă un tur al oraşului prin zonele atinse de procesele de gentrificare (New Koln, Kreuzberg), dar şi unele ce au fost reconfigurate fundamental (Mitte, Prezlauberg), iar unul din efectele acestui proces de renovare este expulzarea păturilor vulnerabile către marginea oraşului în timp ce centrul oraşului a fost ocupat rapid de elita politică şi economică a ţării.

Gentrificarea este un termen care se referă la reabilitarea spatiilor locative aflate în zone preponderent abandonate şi locuite de populaţia defavorizată social, în urma căreia preţul la aceste spaţii creşte vertiginos, intervine o reconfigurare a infrastructurii, iar populaţia săracă este forţată să migreze. În final, acele zone se comercializează rapid, îşi pierd specificul, iar oraşul îşi pierde identitatea.

D. C.: Care e mesajul filmului tău?
Şt. R.: Mesajul filmului este unul militant axat pe redobândirea drepturilor asupra oraşului prin activarea rezistenţei urbane ca un răspuns la transformările radicale din oraş. Modelele de rezistenţă care se opun acestor procese în diferite zone ale oraşului, cum ar fi iniţiativele lansate de Asociaţia KUNSTrePUBLIC (Moabit) sau alta de ExRotaprint în Charlottenburg, sunt generate de asociaţii de artişti cu scopul de a se opune înstrăinării spaţiilor publice şi de a crea platforme de dezbateri care combat procesele de gentrificare şi stratificare şi, respectiv, de marginalizare a păturilor defavorizate (migranţi, populaţie săracă, studenţi etc.) a societăţii din care fac parte şi artiştii.

Lansarea unor proteste care au loc la Berlin la ora actuală, la Pankow şi acţiunile concrete întreprinse de artişti şi producătorii culturali ar consolida poziţia întregii comunităţi artistice ce activează în oraş.

Filmul poate fi interpretat şi ca un instrument de articulare a unor atitudini critice vizavi de politicile urbane şi privatizarea spaţiului public care este capitalizat tot mai vizibil şi scapă de sub controlul autorităţilor locale, asta se referă şi la un număr important de clădiri de patrimoniu unde activează iniţiative artistice ce produc evenimente culturale de decenii. În consecinţă, iniţiativele şi instituţiile culturale independente sunt deposedate de sedii pentru a fi privatizate şi astfel împinse în afara centrului alături de păturile sociale defavorizate, iar în locul acestora să fie instalate magazine de lux, instituţii din industria turistică şi de divertisment.

Este adevărat că problemele cu care se confruntă societatea germană sunt complexe şi nu pot fi tratate unilateral, dar, cu toate acestea, filmul oferă o analiză pertinentă asupra fenomenelor din spaţiul public care sunt vizibile şi care pot fi contracarate prin soluţiile şi modelele propuse de comunitatea artistică.

D. C.: Cum a fost selecţionat filmul la acest festival foarte important?
Şt. R.: Participanţii la ediţia a 7-a a Bienalei de la Berlin au fost invitaţi să trimită propuneri printr-un anunţ deschis pe baza căruia s-a făcut selecţia. Totuşi, în cazul meu a fost vorba de o invitaţie directă din partea curatorilor Bienalei – Artur Zmjewski şi Joanna Warsza -, care au venit cu propunerea de a realiza un film despre schimbările prin care a trecut Berlinul după căderea zidului. Titlul Bienalei din acest an este FORGET FEAR (Uită de teamă), iar filmul va fi prezentat pe 16 iunie la Institutul de artă contemporană KunstWerke (KW).

Realizarea filmului este susţinută financiar de Institutul Goethe din Bucureşti, Fundaţia ERSTE (Viena), Institutul Cultural Român (Berlin) şi este o coproducţie realizată de Institutul de artă contemporană KunstWerke, Berlin şi Centrul pentru Artă Contemporană KSAK din Chişinău.