Vasile Rusnac are 80 de ani, iar două treimi din viaţa sa le-a trăit în Kazahstan. În anul 1954 a fost mobilizat în armata sovietică. După trei ani şi jumătate de serviciu militar, îndemnat de nişte prieteni, el a plecat să muncească într-o mină de cărbuni de lângă Karaganda. A lucrat acolo 32 de ani, până la vârsta de pensionare…

După pensionare, a rămas în Kazahstan pentru că îşi întemeiase acolo deja o familie, iar scumpa lui jumătate era de prin părţile locului. Împreună au crescut doi copii frumoşi, dar care, spre marele său regret, nu mai vorbesc limba maternă a tatălui lor – româna. În plus, el spune că, chiar dacă ar îndrăzni să revină acum la baştină, i-ar fi greu să-şi trăiască ultimii ani cu o pensie oferită de statul moldovenesc. Totuşi, o dorinţă mare l-a făcut să pornească la drum: la capătul vieţii, i s-a făcut dor de România…

„Vând totul, numai du-mă acasă!”

Preşedintele Societăţii Culturale Române „Dacia” din Kazahstan, Nicolae Plushkis, a decis să-i facă lui moş Vasile un cadou la împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani. „Întotdeauna mi-am dorit să fac ceva plăcut pentru românii mei din Kazahstan. Ştiind că Vasile Rusnac are trei fraţi pe care nu i-a mai văzut de câţiva ani, am hotărât să-l aduc acasă, dar ştiam şi de regretul lui că nu a fost niciodată în România, de aceea am vrut să-i fac o surpriză şi mai plăcută. La acest sfârşit de lună, mergem la Bucureşti şi în alte câteva oraşe de peste Prut. Moş Vasile m-a rugat într-o zi: Nicule, vând garajul, vând totul, numai du-mă, te rog, acasă. A împlinit 80 de ani pe 18 iunie. Am vrut să-i fac un cadou: să vină să se întâlnească cu toţi fraţii lui, mâine mergem la Bucureşti, iar de acolo – la Alba-Iulia”, ne-a spus Nicolae Plushkis.

Vasile Rusnac s-a pregătit bine de întâlnirea cu familia. S-a oprit la unul dintre fraţi, într-o suburbie a Chişinăului, unde s-au adunat şi ceilalţi. Iar pentru a ajunge în ţara visurilor sale cu sufletul în straie de sărbătoare, a ţinut cu tot dinadinsul să-şi cumpere o cămaşă naţională, care exprimă sentimentul său de român adevărat.

Fraţii Mihai, Gheorghe şi Vasile Rusnac

„Nu am fost niciodată în România. Îi mulţumesc lui Nicu pentru acest minunat cadou. Am trăit mai mult de jumătate de viaţă în Kazahstan şi acolo cel mai mult mi-a lipsit vorba românească. Nu aveam cu cine vorbi în limba română şi, la un moment dat, am înţeles că încep a o uita. Când l-am întâlnit pe domnul Plushkis, el m-a invitat la sediul Societăţii „Dacia” din Karaganda, unde ne adunăm mai mulţi români şi alături de ei mi-am reamintit limba maternă.

„Îmi place foarte mult la „Dacia”. Este acolo o bucăţică de Românie”, povesteşte emoţionat Vasile Rusnac. Pe lângă faptul că în Kazahstan are o pensie bună – 300 de dolari, el s-a deprins cu condiţiile climaterice din această ţară din Asia Mijlocie şi, atunci când vine să-şi vadă fraţii, înţelege că umezeala din locurile sale de baştină îi afectează sănătatea, deşi nu fumează, se fereşte de un pahar de vin şi încearcă să-şi menţină firea sa glumeaţă.

Preşedintele Societăţii Culturale „Dacia” se mândreşte cu asemenea patrioţi. Zice că moş Vasile este un sufletist dintre acei de care rar întâlneşti. A creat societatea în anul 2005 şi astăzi, la mii de kilometri de casă, românii din Kazahstan se pot aduna la sărbătorile naţionale, când dansează româneşte şi vorbesc româneşte. Fiica dumnealui predă limba română pentru copiii conaţionalilor noştri de acolo.

„De ce aţi venit cu Tricolorul?”

De la interlocutorii noştri aflăm că, în fiecare an, în luna mai, toţi românii din oraşul Karaganda merg la monumentul ridicat în memoria victimelor deportărilor staliniste. „Fiecare naţiune are câte un monument instalat pe o vale mare, unde au fost înmormântate victime ale celui de-al Doilea Război Mondial şi ale deportărilor staliniste, la marginea oraşului Karaganda. Noi mergem şi depunem flori la cimitirul ostaşilor români. În acea zi, ne îmbrăcăm în haine naţionale. Când ne-am organizat pentru prima dată, am venit la monument cu Tricolorul în fruntea coloanei. Toţi cei care veneau la alte monumente se uitau la noi cu invidie. Nimeni nu mai face aşa ceva. „De ce aţi venit aici cu drapelul vostru?”, ne întrebau. Le-am răspuns că monumentul este ridicat în cinstea celor care au căzut pentru acest Tricolor. Ei au rămas cu gura căscată, dar noi fluturam drapelul ţării noastre”, ne-a spus moş Vasile Rusnac.

Anul trecut, aflând de românii din Karaganda, preşedintele României, Traian Băsescu, aflat într-o vizită oficială în Kazahstan, a ţinut să se întâlnească numaidecât şi cu reprezentanţi ai Societăţii „Dacia”. Au trecut pe la ei şi oficialităţi de la Ministerul Culturii din România. „Suntem susţinuţi de autorităţile de la Bucureşti, de Ambasada României în Kazahstan, dar oficialităţile de la Chişinău nici nu vor să audă de noi. Se tem că le vom solicita ajutoare. Eu am câţiva prieteni, printre care Mihai Cimpoi, Vasile Şoimaru, Vasile Grozavu, Iurie Guţu, care ne susţin, ne dau loturi de cărţi, chiar şi costume naţionale. Atâta doar…”, ne-a spus cu tristeţe Nicolae Plushkis.

Delegaţi oficiali la Congresul Spiritualităţii Româneşti

Preşedintele Societăţii Culturale Române „Dacia” şi moş Vasile Rusnac vor merge la Alba-Iulia, unde în aceste zile are loc Congresul Spiritualităţii Româneşti. Vor fi delegaţi oficiali din partea românilor din Kazahstan. „Vreau să văd Alba-Iulia, cetatea Unirii, dar şi Carpaţii. După asta, pot să plec împăcat acasă…”, zice basarabeanul care toată viaţa sa a scos cărbune în minele din Kazahstan.

Gheorghe Rusnac e bucuros că îşi vede fratele revenit acasă. „Aş insista să vină cu totul, dar cu pensia pe care o va primi la noi n-o duce mult. Eu, de exemplu, am lucrat 45 de ani, în funcţii bune, căci sunt inginer-electrician. Am participat la construcţia liniei care duce curent electric tocmai în Bulgaria, dar am o pensie de doar 900 lei. Nici în timpul cald al anului nu-mi ajunge pentru o viaţă de moşneag”, ne spune el, dar îl întrerupe Mihai Rusnac, cel mai mic dintre fraţi şi stăpânul casei, care le toarnă tuturor câte un pahar de vin: „Mulţumim celor care ne-au oferit ocazia să stăm toţi patru fraţi la o masă. Drum bun spre Alba-Iulia, frate Vasile! Noi am fost în România de mai multe ori. Acum ne redobândim cetăţenia. E ţara sufletelor noastre. E bine să ajungi acolo cu Tricolorul românesc din Kazahstan…”.

26 noiembrie 2011