Urmează un curs de tratament la Dispensarul de narcologie, dar foştii săi prieteni o determină să revină mereu la dependenţa de substanţe narcotice…
Ana a fost condamnată condiţionat de câteva ori şi acum se află la evidenţa Serviciului de probaţiune din Chişinău, la ajutorul căruia a apelat mama Anei.
Serviciul de probaţiune este o structură statală din cadrul Departamentului instituţii penitenciare, care a fost creată în anul 2008. Probaţiunea presupune un complex de activităţi de evaluare, asistenţă, consiliere psihosocială şi supraveghere a persoanelor aflate în conflict cu legea penală, cu scopul de a-i integra în societate, dar şi de a proteja comunitatea de riscurile recidive.
„Reintegrarea socială a deţinuţilor este destul de dificilă. Reabilitarea lor presupune găsirea unui loc de muncă şi de trai, precum şi restabilirea relaţiilor cu familia. Noi îi ajutăm să-şi perfecteze actele de identitate şi-i pregătim psihologic pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă zi de zi. Sunt învăţaţi, de asemenea, să fie toleranţi faţă de opinia celorlalţi oameni”, ne spune consiliera Eugenia Guşanu.
Deţinuţilor le este dificil să se integreze social
O altă consilieră, Elena Oprea, s-a inclus în convorbire menţionând că deţinutul este pregătit să iasă din detenţie cu şase luni înainte de ziua eliberării, iar în unele cazuri această pregătire continuă şi când aceştia se află în libertate. „Consilierul de probaţiune informează deţinutul că, după eliberarea lui înainte de termen, el va trebui să se prezinte la biroul teritorial de probaţiune”, ne spune ea. „Noi lucram cu persoanele care s-au aflat în detenţie, precum şi cu acele care nu au fost condamnate la privaţiune de libertate, dar au un termen de probă, inclusiv condamnaţii la muncă în folosul comunităţii”, a menţionat Elena Oprea. „Nu sunt obligaţi să se prezinte la noi doar persoanele judecate care şi-au ispăşit pedeapsa”, a adăugat ea.
Olga Sucuşina, consilier principal al Serviciului de probaţiune, ne-a spus că colegii ei vizitează deţinuţii care trebuie să fie eliberaţi în decurs de o jumătate de an, interesându-se dacă ei vor avea unde locui după ce ies din închisoare. „Sunt cazuri în care deţinuţii au probleme în familie şi nu mai sunt primiţi acasă, părinţii nu-i aşteaptă sau au fost daţi afară din apartament. Alţii n-au studii, nu au un loc de muncă… Aceste probleme trebuie rezolvate până în momentul în care deţinutul iese din închisoare. El va prezenta un risc mare pentru societate, dacă toţi îl vor neglija, deoarece există posibilitatea ca el să săvârşească o nouă infracţiune. Pentru asemenea cazuri, avem centre de întreţinere temporară, care oferă cazare pe un termen de până la şase luni. Foştii deţinuţi pot veni să înnopteze, iar pe parcursul zilei au posibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă”.
O dependenţă de droguri de zece ani
„Sunt cazuri în care unii foşti deţinuţi se întorc la noi şi solicită ajutor atunci când sunt concediaţi. Iar alţii vin şi se plâng că familia nu-i agreează. Noi încercăm să clarificăm situaţia, deoarece se întâmplă cazuri în care foştii deţinuţi sunt provocaţi împotriva membrilor familiei, deoarece apropiaţii acestora nu vor ca ei să se integreze în familie. În unele cazuri, vin copiii sau soţiile lor şi spun că deţinutul are un comportament agresiv, face scandal, consumă băuturi alcoolice”, a adăugat Olga Sucuşina.
„În cazul Anei, am luat imediat legătura cu o organizaţie care apără drepturile copiilor şi le-am explicat situaţia. Am apelat şi la ajutorul Dispensarului narcologic, unde a fost determinată să se interneze”, a conchis consiliera Serviciului de probaţiune.
